|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
SENSUL UNUI SURĀS Paraschiva FLORESCU
SENSUL UNUI SURĀS
Pornind de la surās Am īnvăţat să plāng, Pornind de la surās Am īnvăţat să rād, Pornind de la surās Am īnvăţat să ştiu, Pornind de la surās Am īnvăţat să fiu. Pornind de la surās Am trecut peste ani. Pornind de la surās Sunt umbra unei adieri Şi a unicului meu surās!
CAUT
Sensul existenţei pe pamānt L-am căutat de cānd mă ştiu, Am aruncat regretele-n cuvānt Şi am zburat ca visul unui rāu.
Am căutat īn cărţile din şcoli Şi-am stabilit pe veci categorii, Am socotit, īn bine, şi-n erori, Apoi le-am răsturnat cu pledoarii.
Eu caut,cu migală, raze de lumină Cu valuri de-ntuneric cānd vorbesc, Mă-ndeamnă stropii mei de tihnă Īn labirint de īntrebări să scotocesc.
Iluzie natură, cine te-a năimit Cu drept de viaţă şi de moarte Prin universul de idei finit Īnsemnele puterii să te poarte?
POATE VOI ŞTI
Poate voi şti cum să cānt De iubire sub steaua lăută, Poate-am să-nvăţ să m-alint Cu smerenia lebedei mută
Poate-am să-nvăţ să doinesc Sub floarea de tei ne-nflorită, Pote-am să ştiu să exist Cu-nţelepciunea din doruri ispită
Poate voi şti dacă-s pustiu, Strop de cerneală, divină idee, Poate vreau umbră să fiu Ori cāntec īn trup de femeie
Şi poate-am să-nvăţ să colind Din iubire sub steaua tăcută, Poate voi şti cum să cānt Asemeni smereniei lebedei mută
COPILĂRIE
Copilăria mea, cu anii tăi senini Scăldaţi īn clipele de umbră şi lumini Prin ploi şi arşiţ-am crescut, M-am modelat alăturea de lut.
Eu am crezut īn jocuri de copii Īn faţa casei mele, zi de zi, Şi am crezut că primăvara vine Să mă sărute doar pe mine
Că fānul strāns căpiţe īn grădină Īmi descifrează gāndul şi suspină Iar florile de cāmp nu mor nicicānd Doar anotimpuri se succed rāzānd.
Strivesc sub gene dojenind acum, Atātea nostalgii pierdute-n drum Şi veştejesc frānturi de amintiri Pe calea măsuratelor iubiri.
CA O TĀNGUIRE
Atātea sate-s pe pămānt! Cum să le numeri cāte sunt, Cānd satul meu are un nume, Un nume de răchită, anume.
Trăiesc acolo buni şi răi, Īn lut păzesc bunicii mei Să crească zorile din clipe, Copiii-n leagăn să nu ţipe.
Acolo, după deal, e-o casă Cu iarbă-n bătătura joasă. Şi-n faţă, strajă stau doi tei Iubindu-vă discret, părinţii mei.
Rodeşte lāngă gard un dud La tānguiri de basme surd, Doar frunzele-i stropesc uşor Cu roua dimineţii, dorul dor.
BUNICA
Mi-aduc aminte de bunica Păşind agale peste deal, Ducānd īn coşu-i, mai nimica, Şi totuşi, noi o aşteptam.
Un pumn, atāta i-a rămas. Cireşele de mai se vānd. Grăbită-i, dar rămāne-un ceas Privindu-ne cu ochii, blānd.
Furiş, noi īnfundăm īn gură Cireşe sāngerii, cuminţi. Să plece, parcă nu se-ndură, Doar lacrimile-i curg fierbinţi.
D-apoi, m-oi duce, dragii mei, Că lung īi drumul pān acasă. Şi ne sărută pe toţi trei. Neştiutori, nici că ne pasă.
Ca o părere se tot duce Pe dealul prăfuit, cu greu, Azi, nu găsim decāt o cruce Şi ardem lumānări de-un leu
DE DORUL MAMEI
Dintotdeauna mi-a fost dor De māna maicii bătucită, De apa rece, din ulcior Şi pāinea-n ţăsturi rumenită.
Atātea zile-am alergat Sperānd să o-ntālnesc īn poartă, Zbārcita-i faţă să-i sărut De lacrimile ce n-o iartă.
Acum privesc ocolul gol, Timizii paşi i-aud, se pare, Durerea-n glasul ei domol, Topindu-se-ntr-o lumānare.
Īn faţa casei, cāmp pustiu. Spre cimitir tremură vāntul. Măicuţă, tare-aş vrea să ştiu, Te-apasă cumva greu mormāntul?
De-i greu, măicuţă, vino-acasă, Că teii-s plānşi, īngānduraţi, Se uscă via langă casă, De dorul clipelor frustraţi.
NOSTALGIE
Īn grădina mea cu flori Lăcrimioarele beau nori, Vāntul, fără de uzanţe, La taifas stă cu nuanţe.
Doinele, cu gust de mură, Cresc sub tufe de răsură, Ghiocei sfioşi se strāng Printre fulgii care plāng.
Mantia de rouă-n picuri Spală fluturii mei singuri, Şoapte-n fir de cingători Trandafirii-şi pun īn zori.
Īn grădina mea cresc flori, Flori din suflet, nu erori, Şi-n grădina mea de-alint Florile nicicānd nu mint.
IUBEŞTE-MĂ
Iubeşte-mă aşa cum sunt, Cu defectele şi calităţile mele, Tu mă dansează pe pămānt, De poţi, īmpodobeşte-mă cu stele.
De nu, sărută-mă pe gură, Să simt miros de primăvară, Din ochi să-mi sorbi o picătură Īn braţe de mă simţi povară.
Iubeşte-mă, de poţi, şi-acuma Cānd iernile m-au nins pe tāmple, Īn māna stāngă adă-mi luna Şi-n dreapta, primele cuvinte.
Iubeşte-mă aşa cum sunt, Din primăvară pānă-n toamnă, Că poate-n cer nu este loc Şi bate-un vānt pustiu, de iarnă.
NU MĂ ĪNTREBA
Nu mă īntreba cine sunt. Azi sunt eu, ieri, am fost un pămānt.
Nu te-ntreb cine eşti, dac-ai fost şi ce vrei tu īn schimb.
Amāndoi, ieri nu avem. Azi suntem, māine? Poate, vom fi timp!
Eu , n-am să schimb mai nimic, doar rămān şi atāt... Un timp.
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face īn virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor
şi
redactarea Revistei Agero
:
Lucian
Hetco
|