Si te-am strigat. Si vocea-mi a rasunat pustie

Pe drumuri, ratacita himera ta s-ajunga...

Si te-am gasit. Un tremur, un vis nascut din umbra,

Un zbor, o prabusire, un strop de apa vie.

Si te-am atins. Si mâna-mi nascuta sa mângâie,

A tresarit speriata. Dar dornica s-apuce.

Si degetele gheare doreau sa se îmbuce,

Cu degetele tale, nascute sa sfâsie.

Si te-am oprit. Minune a visurilor mele,

Cu strop de cer albastru ascuns sub grele pleoape,

Cu zâmbet ce te-alunga si te aduce-aproape,

Cu tremur în privire si-n par argint de stele.

Si ai plecat. Din toate ai luat cu tine visul

Si linistea din sânge, si dorul, si-naltarea,

Si picurul albastru din ochii-adânci ca marea,

Întreaga mea fiinta. Ce-a mai ramas?…abisul…

Cântec de noapte

Iubite, tine-mi sufletul în palmele-ti caus

Si mângâie-l, cum nimeni nu stie sa mângâie,

Si leagana-l si fa din el arcus,

Pe sufletu-ti vioara, acorduri sa sfâsie.

Iubite, fa-mi din brate un leagan minunat,

Desfa-mi în valuri parul si-ngroapa-ti în el fata,

Si pierde-te în mine, caci nu-i nici un pacat,

S-atingem nemurirea, macar odata-n viata.

Iubite, noaptea asta ni-e data pentru noi,

S-o risipim salbatic în sarutari nebune,

Îmbratisari ce poarta în ele-abis, genune,

Si înaltari, si strigat, si prabusiri în doi…

Cântec

Exista un cântec, ce rar îl cântam,

Un sacru descântec, când visul catam,

Nascut într-o noapte, traita de noi,

Din tainice soapte, rostite în doi.

Exista o clipa, când cântecul moare,

Când frânta-i aripa si linistea doare.

Atunci, ora-i clipa, si clipa e an,

Si-ncet se-nfiripa, distante, noian.

Si cântul iubirii nascut din tacere,

Încet se destrama, ca ceata…si piere…

De-ar fi sa fiu

De-ar fi sa fiu o floare,

As înflori în mâna ta,

Gingasa ca o boare,

Un fir de “nu ma uita”

                                    De-ar fi sa fiu un flutur

                                    As poposi în zborul meu,

                                    Pe umaru-ti sa scutur,

                                    Polenul meu prea greu.

De-ar fi sa fiu tarâna,

Sub pasii tai s-astern

Covor de flori. Farâma

În drumu-ti ma prostern.

                                    As vrea sa fiu din toate,

                                    Din toate, câte-un pic,

                                    Dar pentru tine, poate

                                    Eu nu însemn nimic…

Clipa

O clipa e sfârsitul

Si-un sir întreg de clipe

E însusi infinitul,

Un pâlpâit de-aripe.

                                    O clipa este viata,

                                    Caci doar atât ramâne,

                                    Din orice dimineata,

                                    Sau seara ce apune.

O clipa e iubirea,

Când numai vorbe-i doara,

Un ”te iubesc” simtirea,

O clipa o-nfioara.

                                    O clipa-i insasi omul,

                                    Când viata îl doboara,

                                    Si-i trecator atomul,

                                    Se naste, ca sa moara…

Tu

Ai adunat în paru-ti miresmele padurii,

Mi le-ai cioplit în simturi, cu vaietul securii.

Îl ghemuiesc în palme, si-l risipesc. Fior

ce-l simt suvoi fierbinte, în coapsele ce dor.

            Ai adunat în ochi-ti seninul cald al zarii,

            Si linistea adâncului, si farmecul visarii,

            Si clocotul navalnic al valului ce moare,

            Îmbratisat cu tarmul în dulce sarutare.

Ai adunat în palme torent de foc si jar.

Si le doresc aproape. Ce dulce, blând, cosmar,

Ma cauta-ntru totul. Si simt cum ma-nfioara,

Ca sa vibrez fierbinte, cu sufletul vioara.

            Ai adunat pe buze pacatele dorintei,

            Stropi de nectar, pagân tarm al fagaduintei,

Petale roz de flori ce înfloresc din glie,

            Mireasma ce ucide, potir de apa vie.

Ai adunat în totu-ti minunile pamântului,

Ce izvoraste viata, din gemanatul cântului.

Si-ai risipit în hohot miracolu-nfloririi.

Si plânge trist în mine, regretul ne-mplinirii…

Adevar

Esti raspândit în mine ca ierburile-n lunca.

Manunchi de iasomie, de roze, mii de flori.

Salbatice miresme, îmi raspândesc fiori.

Ce-mi umplu toata fiinta, singuratatea-adânca.

Ai adunat în pumnu-ti manunchi de ghiocei,

                        Si-i risipesti în cale-mi, ca însasi primavara,

                        Covor imaculat, tesut în fapt de seara,

                        Ca sa-mprumut candoarea suava de la ei.

Si mi-ai adus ofrande, prinos pe-altar pagân.

Si-ai încercat zeita sa faci din lutul viu.

Dar n-ai stiut iubite, ca eu la fel ramân,

O simpla Eva seaca, cu sufletul pustiu…