|
|
|
index | revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi |
|
|
|
index | revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi |
|
||||
|
Eu nu vă cred
Fiice şi taţi sunt strâns legaţi, Dacă nu credeţi ascultaţi Căci dragostea merge departe Până şi dincolo de moarte.
Îl simt aici pe tatăl meu La fel cum l-am iubit mereu. Nu stă o groapă între noi Suntem aceiaşi amândoi.
Mi-e bunul prieten ce mi-a fost, Mi-e tatăl ce mă lua la rost, Acela care m-ajuta Şi m-asculta şi-ncuraja.
El pentru mine n-a murit! El nici măcar n-a adormit! Eu nu vă cred că nu mai este Eu încă-l simt. Încă trăieşte.
Aşa că eu nu vreau să plâng Şi nici în braţe nu vă strâng. Lăsaţi-mă să cred ce simt. El e cu mine. Nu vă mint!
La moartea ta, Tată...
Dureroase şanţuri în obraz, Lacrimi ce vor fi mereu la fel ca azi. Tu îmi vei lipsi, Mereu te voi iubi, Taină mare-mi pare-acest necaz.
Dacă Tu nu eşti, de ce sunt eu? Cum să pot trăi să trec de acest greu? Tu îmi vei lipsi, Mereu te voi iubi, Pentru tine m-oi ruga mereu.
Cum să fac să fie cum a fost? Să te pot iubi, Din nou aici să fii Şi s-alung durerea fără rost...
Milă de noi
Ciudat ce singur te simţi când te doare Şi moartea nu lasă dungi trecătoare
În doliu ţi-e gândul şi fapta şi mintea Şi ziua şi noaptea, şi îmbrăcămintea.
Te roade mai tare a ta neputinţă S-aduci iar la viaţă pierduta fiinţă.
Ţi-e milă de cel care-a fost şi de tine De zbaterea ta şi de ziua de mâine.
Ţi-e greu să priveşti adevărul în faţă Şi tare-i scurt drumu-ţi aiurea prin viaţă.
În doliu ţi-e gândul şi fapta şi mintea Şi ziua şi noaptea, şi îmbrăcămintea
Pentru părinţi
Ce inimă să am? De piatră? Să nu oftez dup-al meu tată? Şi cum să uit câte-a-ndurat Şi câte-asupră-şi a luat De griji şi-amaruri totdeauna M-a cruţat.
Nimica nu mai e la felŞi locul nu-mi găsesc defel. Îmi pare lumea mult mai rea Mi-i spaţiul strâmt şi, nu-i aşa? În pieptu-mi nu mai are loc Nici inima.
Dacă mă auzi...
Răsărit-au flori albastre Şi mi-e sufletul pustiu De la lacrimile noastre. Căci ajuns-am prea târziu.
Răsărit-au pe mormânt Eu te ştiu că eşti departe Unde eşti tu în pământ. Dar, de dincolo de moarte,
Răsărit-au floricele Dacă mă auzi când plâng De la lacrimile mele. Vino-aproape ca un gând...
Degeaba azi...
Degeaba toţi venim cu flori Ne-ai aşteptat de-atâtea ori Şi n-am venit.
Cine din noi ar fi crezut Că firul vieţii-i aşa scurt Şi încâlcit.
Degeaba lacrimi azi vărsăm Şi ne lipseşti şi ne văităm. Tu ai murit!
Părinţi, copii - sute şi mii Ca noi au fost şi vor mai fi Azi iar venim, dar nu mai ştii Că te-am iubit nemărginit!
|
Pentru critici
Mai mult adevar cu forma Caci n-am cautat ca scrisul Sa-l imbrac in uniforma
De dor
De ce nu ştiu ce pot să fiu? Orice doresc mă-mpotmolesc.
Aştept, aştept, şi ard încet. Cu frică simt şi-ncet mă sting. . În mine mor încetişor Si în durere mă măsor
În vis nu cred la ochi mă leg Durerea-mi plâng să n-o alung.
În noapte ştiu că-i prea târziu Să-ndrept ceva din viata mea
În zi mi-e dor de alt décor Şi de-aş putea m-aş tot schimba.
Dar, ce tot zic? Nu schimb nimic! De mâine iar simt în zadar!
|
|||
|
index |
revista agero |
poezie |
proza |
cultura |
istorie |
jurnalistica |
anunturi
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart. WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero : ec.Valeriu-Lucian Hetco [ contact ] [ Impressum ] Prezentarea grafica, design: Lucian Hetco. |
||||
