Declar räzboiului räzboi

(senzatia de neputintä care mä încearcä

în fata iminentului räzboi în Irak a dat nastere acestui strigät poetic)


Tot vreau de-o vreme-ncoace
Sa-mi väd de viata mea ,
Sa am unde mä-ntoarce ,
din drum la casa mea,

M-ascund de vreme rea ,
mi-e teamä de furtunä
As cuceri o stea ,
Sau m-as plimba pe lunä!

Dar nu pot sä fiu surdä
La vuietul din noi,
La exclamatia crudä:
Cä altii vor räzboi!

Sunt om si mi-e rusine ,
Cä nu pot sä-nteleg
Sfârsitul crud ce vine,
Nu vreau sä mi-l aleg!

As lua pöliticenii ,
I-as arunca-n gunoi ,
Cu presedinti de state ,
Ce vor din nou räzboi!

Nu le-o ajuns , räzboaie
Din ani trecuti , fierbinti.
Copiii morti si ploaie
De lacrimi de parinti.

Cä nu mor generalii ,
pe câmpul de bätaie,
Soldatii cad , särmanii,
În valul de räzboaie!

Nici cei ce tin discursuri ,
Nu cad la datorie ,
Sunt oameni buni si simpli,
Ce scriu o poezie!

Azi mä revolt cu teamä,
Pe-o coalä de hârtie ,
Poate mä bagä-n seamä,
Vreun altul care scrie,

Si-uite asa-mpreunä ,
Vom reusi noi doi ,
Sä ne plimbäm pe lunä,
De-or vrea altii räzboi!

Sä facem demonstratii ,
Acolo sus pe lunä,
Si färä complicatii ,
Sa däm mânä cu mânä,

Sä fim asa aproape
De bunul Dumnezeu ,
Sä ne audä soapte
Si sä ne dea tupeu :

Pentru-a striga în noapte
Cä declaram noi doi
Cu omenirea-n spate
Räzboiului , räzboi!....

Eu nu mä tem de vorbe
Si nici de ce am scris,
Vä las pe toti cu bine,
Simona Anomis.