|
Elsinore
vară prin toate sertarele
şi secetă pe la colţuri
în jos
pe albia fostului râu
se spune că pluteşte o floare
cu fustele răsfirate
Totuşi
nu se aud decât scântei verzi
picurând din cornul Lunii
şi-un lac somnoros tăvălindu-se
între maluri
ar cam fi timpul să vii
şi tot aştept să se ivească
ciucurul aripelor de după
colţul castelului
cred că mi-e tare dor
de buza-ţi zvăpăiată
de gândul că ceva mai
târziu vom înălţa blesteme
în cinstea vechilor
danţuri
Uliu cu cearcăn
Cu cercuri largi de uliu
mă-nfăşor în jurul prăzii
victimei
ţintei
încă de sub verdele pajiştii
ea mă simte se-ntoarce
şi bate văzduhul cu tălpile :
nu veni aşa iute –
lasă-te-ncet
cât să-ţi împrăştii parfumul
în aer
în apă
pe sticlă
Farmecă zarea şi limbile
ceasului vânătoarea
să rămână un jazz
strecurat cu trompeta
în urechile frigului
somnului
şi uitării
în zbor decuseară
renghi
rămâi acolo : scoate
braţe şi cu sărutul patru
răsăritul pentru moment
e o cifră despicând bezna
cu trompa-i de aur
apoi piciorul şi grămăjoara
de sare în formă de clonţ
tu însă trage umerii pe linia
dealului cu stuf şi papură între ;
ninge – e locul în care
te-am strâns
Trilogie
când scoţi limba la mine
şi-ţi cad măştile văd pe
chipul tău soarele şi
orbesc
trusa ta de zâmbete
îşi desface apoi evantaiul şi
steaua mai urcă o stradă
până la buza unde bunica
spală paharele
aceasta e de fapt livada
promisă. Orbul va culege
un măr şi-ţi va număra
formele cu bastonul său
amărui
poate corpul tău va cânta
să nu se închidă gurile
jocului
poate
|
El e
gusta cel mult pâinuţe dulci
cu puţin untdelemn sau
culoare de pătrunjel mic
uneori i se aducea însă
brânză ! o punea într-o
magazie din spate la un loc
cu smochinele verzi până
făcea crustă de caşcaval
păcălindu-şi gustul numai
şi numai cu arome
Altminteri
ca bărbat se bizuia pe
forţele lui când
i se făcea dimineaţă
Haiku gigantic
Soarele-ncet dându-se după turle
gotic sudic falic insular
poşetă de lux din piele de cetaceu
Zborul de dimineaţă răspândind
miroase de laudă
Duhovnicească păşirea degetelor pe
Lamele răzăritene ale azurului
din adâncuri Fecioara pluteşte spre
naos înalţă praful dintre
blănuri ca din ciulinii fularului
nimeni care să tulbure şuşoteala
privirilor
Requiem
( pentru corn şi lăută )
nu din mâinile tale voi primi
Fecioria
nu pentru tine îmi aranjez măselele
restaurând zodiacul
minunata vârstă
când ţinteşti calm primăria
prin toarta halbei şi nu-ţi risipeşti
aiurea glonţul vederii
în veci
n-o să mă prinzi între geamuri
dezordinea obiectelor din privirile tale
îmi poate stârni Furia
îmi poate aţâţa Frica
însă, vai, nu Mirarea !
jupuită
Melancolia atârnă plină de sânge
pe blana ei
maimuţa ciolănoasă a cefei
se dă de-a dura cu tolăniri
de cornută
nu mai aruncaţi mucenicii-n ei înşişi
daţi-le foc
de nu ard tăiaţi-le capul
ieşi apoi din altar
cu Sfintele Daruri
floarea cu geamuri rotunde
tremură din vârful pitonului :
în frunze de ceapă
un şarpe-fistic
aceeaşi Furie
pare-n oglindă o Frică
cu pieliţa mirării încreţită
la ceafă
Fecioara-cu-nasturi se încheagă
pe sticlă |