Chemare

Marilen, Marilen!
Strigam in padure
ecoul napraznic sihastrit
de durere
Randuia sub cerul de faguri
si mure,
lumina sperantelor mele.
Nu ma opresc si strig: mai departe!

Zavozii padurilor canta
Imberb pasesc
Peste praguri de ape.
Odisee padurii
exulta, salutand inaltul ceresc.
Cad umbre cu fauni
pe mine
Si plang si alerg
si visez tremurand
Oglinda sperantelor
sparta , arunca surdine
pe chipul ei bland.

In arca
pustiit ma asez
vaslind spre limanul
durerilor surde.
Te caut, te inchipui
la tine veghez
Si astazi si maine,
oriunde!

Pamantul parea o sferad e aur
purtat in albastrul ochilor tai
In ziua aceea
am alergat ca un copil
printre pale de fan
fulgerat de luciul coasei
sorbind fara astampar
nectarul caisilor
care ningeau pamantul.

In ziua aceea

mi-ai strecurat
in causul palmelor
prima floare
de nu mai uita,
si m-a cutremurat
prima data
fiorul dragstei
la atingerea buzelor tale

In ziua aceea....