revista agero

Ganduri

Poezii de Irninis Miricioiu

Cântec de dragoste Aş căuta în aura unei lumi efemere Oiştea unui car imaginar Aş strânge în braţe necuprinşii nouri Te-aş căuta printre noiane Tu esti unul Eu sunt una, Unul şi cu unul fac doi Sau unul singur.... Dacă aş putea aş smulge una câte una măştile dintre noi. Dar am uitat să-ţi spun că din fiecare nor pe care l-am strâns în braţe n-a mai rămas decât o picătură.... Cădere Un suflet ghemuit pe-o treaptă Urcă, Alunecând pe stele căzătoare Dacă o frunză ar cădea Peste ghiocul ghicitoarei din colţ Poate că s-ar naşte din nou O altă frunză O altă treaptă Un alt om nenăscut... Desen Zodii moarte se leagănă pe un cal de alabastru Ceasul îşi înghite secundarul Ritmul se grăbeşte Să ajungă din urmă Un început nenăscut. Creiere golite de sensuri Stau aliniate ca cele şapte planete Pe o aţă de păianjen. Feţe înnegrite de lumină Fac mătănii într-un carusel. Dar calul a rupt zăbala planetei Şi zodiile s-au prefăcut în universuri... Diluviu Nori negri se grămădesc la poarta creierului meu Porumbei albi zboară Goniţi de furtuna din mine Am rămas încremenită În ploaia rece Ce mă turteşte, mă îndoaie Mă face una cu pământul. Un fulger îmi sfredeleşte creierul Până in adâncuri Viscoleşte cu gânduri translucide Şi universul meu s-a închis intr-o picătură de ploaie Încerc să îmi adun fărâmele De adevăruri Ca să gonesc ploaia Ce plouă, plouă, plouă, Plouă din coasta mea. Am rămas îngheţată ca o picatură de ploaie Suspendată de pana unui porumbel. Epitaf Durere ascunsă in blană Un saxofon îşi sângerează nostalgia Păreri pierdute Paşi rătacitori Gânduri, gânduri Nimic concret Ci numai nostalgia ascunsă în blană. Flaut Un flaut sângerează note muzicale Într-o Cale Lactee imaginară Călător, printre tufe de ferigi Sufletul meu s-a rătăcit Căutându-şi sufletul... Trupul meu germinează ţepi Ca după o ploaie fecundă... Unghiile mele se îmbrăţişează Uscate de prea mult dor. Numai degetele mele Degete lungi şi răşchirate Degete timide şi sensibile Degete posesive şi îndrăgostite Plâng cu lacrimi de degete Împletind o Cale Lactee În care un flaut sângerează note muzicale... Jurnal de tristeţe De ce esti trist? Pentru că viaţa-i tristă De ce plângi? Pentru că şi infinitul plânge De ce suferi? Pentru că suferă imensitatea Dacă omul şi-ar privi Umbra Ar observa că e însăşi Noaptea Dar noaptea ascunde Durerea Durerea ascunde Abisul Abisul e doar sufletul Omului Care nu ştie să înfrunte Viaţa... Măcel M-am tăiat la o mână Şi mi-a curs sânge din picior Picătură cu picătură. În balanţă atârna un colţ de cer Era prea greu Mai greu decât speranţa Mai fluid decât fluidul Mai tăios... ...mult prea tăios. Şi inima mea era digerată de o inimă mai mare Din care nu se scurgea nimic Oare am rămas fără inimă? Nu! Închisă-n trupul meu Balanţa bătea neîncetat... Mi-e dor de tine Mi-e dor de tine De ochii tăi umezi şi calzi Cu reflexe de mare-nvolburată. Mi-e dor de tine De buzele tale umede şi roşii Cu fior de vuiet de furtună. Mi-e dor de mâinile, părul, corpul tău Plăpânde, fine, delicate Cu gingăşie de alb mărgăritar. Mi-e dor de sufletul tău Învolburat ca apa timpului Ce răscoleşte inimile noastre... Nedumerire Mi-e dor de gândurile avute acum un an. Erau rămăşiţele vechiului meu trup. Le-am pus într-un sertar căptuşit cu trupuri de păienjeni. M-am înţepat într-o sferă a ascuţimilor. Credeam că voi sângera... A sângerat numai sfera... şi s-a tocit muchia netedă... M-am împiedicat de o treaptă şi am căzut din infern. Am descoperit că pânza de păianjen era de fapt un turn Babel ridicat la scară biologică. Mi-era teamă să nu tuşesc. Căci aş fi speriat păianjenul care şi-ar fi rupt pânza, ar fi căzut în sferă şi mi-ar fi devorat gândurile... Pseudostrofă Cu cireşe la urechi visul mi-a îngheţat pe buze Şi din mine au început să curgă trandafiri Nu simţeam decât parfumul spinilor ce îmi sângerau visul... Demonicum Flori de lotus se închid pe trupul gol Pistile se înnoadă într-o îmbrăţişare, veşnic tânără "Minunată mereu" Marmura crapă...zilele se-ndoaie Noaptea îşi despleteşte sufletele Smulgând petale. Plouă...zeul plânge Miracol...simţi cum din ochiul lui gol şi umed S-a născut un pistil fraged Cu gust de lichior. Simţi cum din trupul lui gol şi umed Se prelinge o dâră de marmură lichidă Simţi cum din gândul lui umed şi gol Se destramă veşnicia... şi atunci realizezi ca într-o scânteie Că zeul nu e decât un copac cu o mie de suflete.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero : ec.Lucian Hetco [contact] [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design: Lucian Hetco.