Farcău Pavel

Romania, Zalau

Pur şi simplu
 
 mi-am īntors privirea
către cuibul lacrimilor tale,
gravate īn roşu descīntec,
tu taci, ca-n prima zi
eu cīnt că-i prima despărţire
floare de lotus
născută-n corp de copil

   Nedormire III
... torente de melancolie

 Ţi-au secretat nedormirile zăpezi
de lumină difuză prin palma
ce-mi aruncă mustrări, peste genele
nopţilor descīntă un flaut teluric,
răzleţe glisade nocturne, acoperă vălul
sudat de-o umbră polară, miasma
formelor tale, īnvăluie-n diafan preludiu
ispita dansului diurn, transcendere
spre centrifuge cercuri, un rīu de lavă nestinsă
prin porţi ne-atingem propriile lumīnări
incandescenţa torentelor de melancolie,
visīnd prin tine pe mine, eu...

 Transcendenţă III
 
...dăltuit īn cuarţ, lumină cuaternară

au īnnoptat inorogii
pe frunze creole,
īn fum sticlos pīndind
austere glisade prin nămeţii
stelelor frivole,
īn albastru karmic, sfere
conturează pe cercuri spectrale
un chip lucid, din altă noapte,
ex-tatic, influu dăltuit
de farul ce-şi roteşte marin
galactice epave spre lumină
cuaternară īn formă fixă
 

 Transcendenţă I
 
...nu era de-aici, trecea ingenuu

ca īntr-un sicriu al stelei
neīncepute īncă prin nebuloase spirale
urcă informe cuaternare neonii,
grave dedublări solilocviile ce-au
īngenuncheat potire, rugi astmatice,
hypostasis-ul provocator ingenuu īn
miez de fecioară frămīntă porii
secundelor austere, trecute
peste tīmple angelice...alb de neatins,
sanctuarul - hartă a neprihănirilor
trecut peste umbrele luminii dionisiace

 Transparenţe
 
Un chip fără lumină
creionat pe-o sticlă mată
īn nuanţe răsfirate,

īn articulaţii fugare, freatice,
izbeşte sonor unde statuare
fără posibilitatea reflexiei
ce-ar dispensa o semnătură fixată
monolitic īn afania gestualităţii
pure a statuilor convexe,
un mastodont īmpietrit, chipul acesta
pictural, o icoană a de-plasării
īncrustată pe-o sticlă mată...

 Dreptul la avort
 
...īmpotriva manifestaţiei de la Washington

 "Vreau" a īntins mīna cel
nenăscut īnspre lumina prematură
ce l-a sur-prins īn pīntec păgīn,
tărīm ostil primelor lacrimi
şi-a gīnguritului ce deschide-o lume
"Vreau" nu răzbate īnspre īmpietrirea
inimii sfărīmate, ce-ascultă
de-o plăcere carnală, de vene otrăvite
ce-aruncă-n noroi iubirea sinceră
nenăscutul: v-aţi adunat ca o furtună
īntr-un ritual postmodern al euthanasierii,
din vocile voastre, ţipă īntru nimeni
vlăstare īnecate prematur,
acum dragostea ne naşte īnmormīntări
pe pancarde: I Love You

Postumă


M-am rostogolit cu frenezia
stīncii lui Sisif, am sfidat
ceea ce mi-a fost gravat
cu gīnd de proscris pe
umbra ce-o arăt tuturor
ca pe un scut, ca pe un semn
īn numele meu,
de tot ce mă leagă īn balanţa
Timpului,
am rīs, iar fruntea am
răstignit-o pe veci de cerul
peste care au ţipat tunetele
şi fulgerele ochilor īnlăcrimaţi;
m-am jucat ca vīntul, nu o dată,
printre palele morilor de vīnt
ce-au ucis nebunia unui Quijote,
şi-am trecut prin fiinţă şi nefiinţă
cu paşi mărunţi, fictivi
prin pieţele unde te poţi
scălda īn acelaşi rīu
de două sau mai multe ori,
unde clipele au culoarea
clopoţeilor de zahăr ars;
nu vreau să apăr, nici să denunţ…
eram doar īn trecere prin (tre) voi
ca o adiere, fără coate
fără şireturi la pantofi,
lucruri ce nenumesc nimic
mi-a rămas doar miasma īn urmă,
acest tren cu banchete tăiate
şi oglinzi sparte din care-au crescut
asemenea lichenilor, ridurile,
locul amintirilor - la vedere
„eu nu sunt bătrīn, sunt străvechi”
sunt o cicatrice,
urma unui cui īn care-a călcat istoria
īn goana sa
prin cel ce-am fost

 Felicific calcus

 

Motto:

„[…] īn folosirea mijloacelor de transport īn comun, īn utilizarea mijloacelor de informare (ziarul), fiecare altul este celălalt. Acest fapt-de-a-fi-unul-laolaltă-unul-cu-altul dizolvă integral Dasein-ul propriu īn felul de a fi al celorlalţi, astfel īncīt ceilalţi se estompează īn şi mai mare măsură īn privinţa diferenţierii lor şi a expresivităţii proprii. Īn această ne-ieşire īn evidenţă şi neputinţă a distingerii, impersonalul 'se' īşi desfăşoară adevărata sa dictatură. Ne bucurăm aşa cum 'se' bucură īndeobşte; citim, privim, judecăm literatura şi arta, aşa cum se priveşte şi se judecă; īnsă deopotrivă ne desprindem de marea masă şi ne retragem aşa cum 'se' retrage de obicei. Impersonalul 'se' care nu e nimic determinat şi care suntem toţi, deşi nu ca sumă, prescrie felul de a fi al cotidianităţii.”
(Heidegger – Fiinţă şi timp)

 

privesc verbele īndărăt cu ochi de jivină hăituită,
le ascund īn nisip şi-apoi mă arunc īn viitor ca să-mi
ascund trecutul de săgeţile voastre otrăvite,
īn genunchi, īntr-o floare de plastic īmi ghicesc norocul
cu mīna stīngă, rup petală după petală īn sens invers
cadranelor solare, īncercīnd să nu mă atingă
coada umbrelor hipnotice,
un calcul simplu rostesc:
īnchid porţile memoriei pe dinăuntru
īn lanţurile unui vis subteran, cu paşi umezi alerg să desprind
vălul şi surīsul vostru de saltimbance dobitoace...
mă izolez departe, īntr-o oglindă
faţ㠖 revers
felicific calcus: – mă regăsesc īn trecutul memorial al oglinzii
cīnd toate măştile pe care le-am crescut au căzut la picioare...