|
Copilul
doi băieţei
plângeau lângă cadavru
trupul unui bărbat
tânăr zăcea aruncat la marginea drumului, într-o
groapă
muşte cu aripi
verzi îi sărutau ochii, viermi lungi îi şerpuiau pe
abdomen
ceva ca un fluture
râios îi deflora rana din piept
în ploaia care
părea să nu cunoască sfârşit
unul din băieţi avu
o revelaţie
cu un tremur brusc,
se opri din plâns
scuipă cadavrul şi
se-ndepărtă scârbit
celălalt continuă
să plângă, cu acelaşi schimonosit furibund
cu aceeaşi
ostentaţie, cu o disperare ce părea să-i hrănească
furia
din sat clopotele
spărgeau ritmic ploaia
chiote, urale, un
spasm al mulţimii înainta spre locul unde bocea
băieţelul
„Dumnezeu este
mort! Dumnezeu a murit!” „Veniţi să-i vedeţi cadavrul!
Veniţi!”
mulţimea cu
felinare sparte înainta spre şanţul cu pricina
băiatul care se
oprise din plâns îi conducea
„de ce plângi,
prostule? Nu vezi că a murit?
suntem singuri,
suntem liberi!
e mort, ne-a
părăsit!”
mulţimea fremăta,
„să facem din inimile noastre un strigăt de luptă!
Dumnezeu a murit!”
băiatul continua să
plângă, ca şi cum nu l-ar fi auzit
„nu mai ai nevoie
de el! eşti liber acum!
nu mai plânge
idiotule!
cum poţi să crezi
în înviere când stai lângă-un cadavru?
acest cadavru este
dovada inepţiilor sale despre nesfârşit!
Amin! Dumnezeu a
murit!”
bărbaţii îşi
fremătau felinarele sparte
femeile îşi rupeau
cămăşile isteric
ceilalţi copii
dansau, neînţelegând prea multe dar fericiţi
deodată celălalt
băiat se opri din plâns
mulţimea încremeni
ca prin farmec, îl fixă cu toată puterea ochilor săi
pe băieţelul şters
atunci tânărul
Nietzsche le spuse doar:
„Da, dar plânsul
meu îl face iar divin.”
aceste viziuni îi
şiroiau prin fereastra salonului
în statica linişte
cu bale din purgatoriu
scene din acelaşi
film, în care era el însuşi zeul, el însuşi crima
şi tot el zeul ucis
„aş fi vrut să fie
altfel” şopti
medicul îl puse să
repete
pacientul rânji
„Devii ceea ce
ucizi! Altfel nu l-ai avea astăzi drept pacient pe
Dumnezeu!”
şi hohotele sale
zgomotoase treziră tot salonul
injecţia îşi făcu
rapid efectul
pacientul reveni la
acelaşi film
avea un surâs
simplu, jucăuş
„Devii ceea ce
ucizi” şopti, ca prin vis |
