|
DARURI DE CRĂCIUN (II)
SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ŞI COPILĂRIA
Ligia DIMA
Încheind şirul
sărbătorilor de peste an în decorul alb de poveste al iernii,
sărbătorile de iarnă sunt cele mai accesibile, mai îndrăgite şi mai
aşteptate de copii. Şi aceasta pentru că ele sunt în primul rând o
confirmare a lumii de basm în care copilăria este la ea acasă prin
prezenţa personajelor cu puteri supranaturale (Moş Nicolae şi Moş
Crăciun), care ştiu tot, află tot şi îi răsplătesc pe cei buni şi
cuminţi, prin prezenţa magiei din jurul lor şi a cadrului feeric în care
se derulează evenimentele.
Perpetuate din generaţii în generaţii, aceste personaje sunt expresia
nevoii de poveste a oamenilor care le-au împrumutat din existenţa reală
ţesând în jurul lor un păienjeniş de legende specifice celor patru zări
ale lumii, dar având o bază comună: puterea de a descoperi şi a
îndeplini dorinţele noastre cele mai lăuntrice. Poate de aceea copiii
deveniţi cu timpul oameni maturi, nu vor să renunţe la acest mit,
păstrându-l ca pe o şansă de prelungire a copilăriei, sau de conservare
şi de reîntoarcere permanentă la această perioadă plină de farmec a
vieţii, când crezi necondiţionat că Moş Crăciun are o tolbă fermecată cu
care cutreieră într-o singură noapte, magică ce-i drept, întreaga lume,
ducând tuturor darurile aşteptate.
Mai mult ca oricare altă sărbătoare tradiţională aceste sărbători
constituie momentul întâlnirii copiilor cu datini şi obiceiuri
strămoşeşti în care sunt antrenaţi ca actori şi spectatori deopotrivă.
Ei sunt spectatorii pregătirilor specifice în vederea întâmpinării „cum
se cuvine” a Crăciunului, a Anului Nou, cu tot ce înseamnă ritual,
spectaculos, arhaic, tradiţional şi devin actori ai manifestărilor
dedicate sărbătorilor de iarnă, cu tot ce înseamnă emoţii, bucurii,
aşteptări, talent, candoare, copilărie. Toate acestea transformă zilele
de iarnă în ceva cu totul deosebit, ce nu se va şterge niciodată din
amintire. Acolo vor rămâne întipărite mirosurile din bucătăria mamei
unde se preparau bunătăţi după gustul fiecăruia, imaginea ornamentelor
ce împodobeau casa , a brazilor strălucitori sub care se desfăşurau
întâlnirile cu Moş Crăciun, căldura şi tihna din jurul meselor
îndestulate, colindele ce se răspândeau prin casă fie pe calea undelor,
fie erau murmurate de cei mari, părinţi, fraţi, bunici, sau de
colindătorii ce băteau pe la uşi. Într-un cuvânt, tot ceea ce le conferă
caracterul special de mare sărbătoare provocând în sufletul copiilor
trăiri puternice şi îmbogăţind astfel latura lor afectivă. Căci fiecare
casă are rânduielile ei bine stabilite şi respectate an de an, ceea ce
creează atmosfera de neuitat din casa părintească, plină de pace, lumină
şi siguranţă pe care ai vrea mereu şi mereu să o retrăieşti.
Exploatate cu pricepere, ele devin o sursă inepuizabilă de informaţii
privind credinţa noastră străbună, de familiarizare cu elemente de
spiritualitate creştină, căci în momentul lor culminant, Sfânta Zi a
Crăciunului precedată de Seara de Ajun, pentru toţi copiii Cerul coboară
pe Pământ cu ceata lui de îngeri şi în fiecare casă pătrunde Lumina
Naşterii Pruncului Sfânt, odată cu speranţa din sufletele oamenilor.
Sunt momente care picură sfinţenie cu rezonanţe adânci, cu atât mai mult
cu cât ele nu sunt impuse, vin de la sine. Cei mici sunt martorii
strădaniei de curăţire a trupului şi sufletului din Postul Mare, de
multe ori iau parte directă la ritualul spovedaniei şi al
împărtăşitului, percep semnificaţia şi importanţa cu care este tratat
acest mare eveniment al creştinătăţii, bucuria cu care este el
întâmpinat, slava şi mărirea aduse Tatălui şi Fiului Său.
Iar cei doi moşnegi, Nicolae şi Crăciun, sunt alături de îngeraşul din
prima rugăciune pe care o spune orice copil, contactul direct al
acestora cu lumile cereşti de unde şi ei coboară, dar şi cu normele de
etică şi comportament creştin. Ei îi învaţă ce este bunătatea, dărnicia,
iertarea, ascultarea, fiind ei înşişi personificarea acestor calităţi,
trecând cu vederea peste greşeli, împărţind peste tot daruri fără a
aştepta ceva în schimb. Doar ascultare, cuminţenie, grijă şi ajutor
pentru ceilalţi.
Iubit şi aşteptat de toţi copiii lumii pentru bunătatea şi generozitatea
lui, Moş Crăciun, personajul central al sărbătorilor de iarnă se
cuibăreşte în mintea celor mici şi rămâne ascuns în buzunărelele
inimilor până la adânci bătrâneţe având grijă ca nimeni să nu-şi uite
copilăria şi în fiecare iarnă să împrăştie lumină, bucurie şi credinţă
în alte suflete de copii.
Ligia DIMA
Timişoara
|
Comentarii de la cititori |
|
