Dunarea aşa cum este

  In ultimele săptămāni ne-ai sosit numai veşti rele dinspre Dunăre; puhoaiele au luat īn răspăr localităţi, care pānă acum erau considerate īnafara pericolului indundaţiilor. Cine este de vină? Sistemul de irigaţii cu care triumfa pe drept, puterea comunistă? Nepăsarea oamenilor? Dumnezeu, prin Natura, care de demonstrează īncă o dată că īşi ale legile ei implacabile?

  Dar cāt de bine cunoaştem fluviul albastru?

 

  Pe malul Dunării, trenul mai are de străbătut cāţiva kilometri. Adunāndu-şi apele de pe o suprafaţă enormă, din regiuni muntoase şi depresionare cu diverse influenţe climatice, Dunărea are un regim hidrologic compus, datorită afluenţilor cu regimuri hidrologice diferite. Īn cursul superior e un rīu cu regim hidrologic de tip central european, influenţat de climă oceanică, pānă cānd primeşte afluenţii din Alpi, care-i imprimă un regim alpin, urmānd ca cei carpatici să-i mărească debitul mai ales primăvara, iar Sava şi Morava, rīuri de tip submediteranean mai ales iarna. La noi, sub influenţa afluenţilor cu regim hidrologic carpatic meridional şi oriental, are nivele crescute īn luna martie şi uneori īn aprilie. Datorită ploilor de vară, ca şi afluenţilor din Alpi, nvelul apelor sale creşte din nou īn mai-iunie. Toamna sunt viituri relativ mici īntre care are nivelul minim anual. Din cele mai vechi timpuri Dunărea a fost o foarte importantă linie de apărare: pentru daci īmpotriva expansiunii romane, după anul 271, pentru romani şi apoi pentru bizantini īmpotriva acţiunilor pustiitoare ale popoarelor migratoare, īn secolele 14-15 pentru ţările romăne īmpotriva expansiunii otomane. Linia Dunării a constituit cheia de boltă a sistemului defensiv antiotoman, organizat de Iancu de Hunedoara, fiind totodată o regiune de puternică romanitate, pe malurile cursului mijlociu şi inferior fiind clădite foarte multe oraşe şi castre romane, - Sucidava, Drobeta, Dierna -, care şi-au continuat viaţa economică, politică şi culturală chiar după părăsirea Daciei de către romani.

  Străbătānd īn lung Europa, tăind lanţuri de munţi şi unind cāteva cāmpii interioare, Dunărea a contituit, mai ales din evul mediu, o importantă cale de transport, pentru ţările din centrul şi sud-estul continentului, a fost folosită ca mijloc de comunicaţie de către bizantini, iar gurile Dunării au fost transformate īn secolele 13-14 īntr-un puternic centru al comerţului genovez. Expansiunea otomană, ocuparea cursului mijlociu de către turci şi crearea pe malul stāng al cursului inferior a cātorva raiale: Turnu, Giurgiu, Brăila, au provocat stagnarea comerţului pe Dunăre. Victoriile austriecilor şi apoi ale ruşilor asupra turcilor, au produs o spărtură īn monopolul turcesc asupra comunicaţiei şi comerţului, urmānd ca tratatele de la Kuciuk-Kainargi şi de la Adrianopole să aibă drept rezultat o īnviorare a comunicaţiilor comerciale pe Dunăre. Īn secolul 19, navigaţia pe Dunăre a luat avānt; s-au dezvoltat porturile şi, mai ales după Războiul pentru Independenţă, a īnceput modernizarea instalaţiilor portuare şi s-au făcut amenajări cursului Dunării pentru a corespunde cerinţelor transportului fluvial şi ale celui maritim. Dunărea este navigabilă şi importantă pentru transport şi pescuit. Pe teritoriul ţării noastre, Dunărea este traversată de două poduri, la Giurgiu şi la Cernavodă.

  O scurtă oprire a trenului īn oraşul Drobeta Turnu Severin, port fluvial, pe malul stāng al Dunării, situat la ieşirea acestui fluviu din defileul Porţile de Fier. Pe teritoriul actualului oraş, īntemeiat īn anul 1833, a existat īn antichitate aşezarea Drobeta, aşezare a dacilor, ocupată de romai īn urma primului război cu dacii, 101-102, care a devenit un important centru meşteşugăresc şi de trafic comercial. Podul de peste Dunăre, operă a arhitectului roman şi inginer militar din epoca lui Traian şi Adrian, Apolodor din Damasc ale cărui urme se văd şi astăzi, a fost construit cu 20 de stālpi de piatră uniţi prin arce. Romanii au construit aici şi un castru militar, care a dăinuit şi după părăsirea Daciei de armata şi administraţia romană, fiind refăcut de Iustinian īn sec. 6. Īn timpul īmpăratului Adrian, Drobeta a căpătat rangul de municipiu, iar īn timpul lui Septimiu Sever rangul de colonie. Īn evul mediu a existat aici o puternică cetate, care a fost centrul Banatului Severinului. Īn raza oraşului se află numeroase monumente arheologice, apaţinānd fie antichităţii romane: ruinele podului lui Traian, ruinele castrului Drobeta, ruinele termelor romane, fie perioadei feudale, ruinele castrului medieval „Castrum Zeurinii”, ruinele mai multor biserici datānd din secolul 13. Turnu Severin prezintă o urbanistică riguros organizată. Muzeul Porţilor de Fier dispune de importante colecţii arheologice.

 

Fragment din “Vacanţe, vacanţe…Romānie plai de dor”

 

Elena Rodica Lupu