Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Impresii si pareri personale in FORUM

LECTII DE ANATOMIE 

 de Dan Danila

- membru al Uniunii Scriitorilor din Romania-

...uneori simteai o apăsare grea, ca un animal de pradă care îti sărise în spinare si pe care nici măcar nu mai încercai să-l scuturi; atunci priveai asfaltul, noroiul sau băltoacele si descopereai linii, forme si culori pe care trebuia să le depeni sub bocanci. Trotuarele si aleile din parc, toamna după ploaie, cu găuri si crăpături, cu pete irizate, curcubee si frunze ciudate, ca niste amprente de dinozaur, pe griul indiferent si neutru, erau lectii gratuite de compozitie, tablouri efemere pe care le-ai fi putut relua la ora de pictură. Câini vagabonzi te urmăreau în tăcere, cu boturile umede care trăgeau paralele prin aerul mirosind a sevă si cimitir. Dar nimic n-ar fi putut să-ti rupă sirul găndurilor, de o cutezantă înfiorătoare în subtirimea lor, precum a acelui zâmbet aproape victorios cu care sfidai uneori priviri iscoditoare. Ei nu stiau la ce te gândesti, cei mai destepti te bănuiau putin ticnit sau obraznic poate, doar atât; câinii sau ceilalti, cei din tabăra cealaltă, dusmanii dintre noi, extraterestrii...

   Erau grele paltoanele, fularele, căciulile si bocancii, rucsacul invizibil, umbrelele, gentile si sacosele pe care le purta fiecare prin oras. Te întâlneai cu prieteni si depuneai cu grijă poverile, căutând o portiune mai uscată, îti trăgeai răsuflarea, schimbai câteva cuvinte odihnitoare si porneai mai departe. Înghetat, intrai în librărie sau anticariat si le asezai frumos pe banca de la intrare. Continutul lor, usor de ghicit, ca un trup într-o haină prea strâmtă, fosnea din senin în timp ce umblai printre rafturi si toti se întorceau dintr-o dată, cu un repros în priviri: polimeri tulburători ai linistii noastre, voi nu veti putrezi niciodată...

    De la o vreme te obisnuiai cu atingerile, mirosurile, frecusul hainelor, mâinile care dădeau să apuce aceeasi carte, privirile încrucisate scurt, complicitatea lor: uite, autorul ăsta occidental, dacă ar sti ei ce scrie, poate că stiau dar trebuiau să ne lase si nouă câte ceva, mica victorie, un risc asumat. Doar eram cuminti, comentam doar pe stradă, prin parcuri, unde nu ne puteau auzi; si dacă auzeau? Când sedeam cu prietenii la  bere, la cafea, prin bodegi si restaurante, în separeuri unde ne credeam în sigurantă, ce era cu scrumierele pe care chelnerii le schimbau mereu, ce se ascundea sub tapetele acelea soioase de mohair ? Care din studentii de la teologie sau filologie erau iudele si care erau chiar sincer curiosi ce mai citeai, ce cărti „bune" ai mai găsit, dacă mai primesti discuri din străinătate? Pe atunci nu stiam, poate nici acum nu vrem să stim. La ce bun?

   Apoi, asaltul troleibuzelor, lupta pentru un loc în picioare, printre solduri, sacose, coapse si umeri, respiratiile din care ghiceai continutul stomacurilor: bere, varză, mititei, ceapă, usturoi, vin acru, vodcă, mărăsesti. Priviri care se evitau, priviri în gol, căutarea punctelor neutre; doar câte un tăran bătrân te fixa îndelung, cu ochii limpezi, te măsura pe îndelete de sus până jos, parcă mustrător, aproape jignitor de insistent. Se vedea că venea rar pe la oras. Deci ăstia sunt orăsenii, vai de capul lor. Uite, ăsta tânărul, cu barbă: o fi chiar preot sau teolog, sau, judecând după haine, doar muncitor în trei schimburi? N-are nici palton, săracul. Umblă cu pantofi perforati, în luna noiembrie. Mătreată, transpiratie, mucegai, iz de pivnită, săpun Cheia, solduri calde de femei si fete, tampoane moi, binefăcătoare la curbe, mai rar mentă sau pastă de dinti. La fiecare frână, valul trupurilor, ca o omidă grasă gata să urce în cârca soferului. Trupuri buhăite sau ciolănoase, haine uzate si pătate, ghete scâlciate, pungi colorate burdusite cu covrigi, purtând reclame de Kent sau Marlboro, traiste, desagi si rucsacuri, saci cu cartofi, tevi, sârmă, scânduri sau cărucioare, valize de lemn si chiar câte o rată sau găină, în zilele de târg. Dominau culorile terne, griurile si negrul, brunurile decolorate si ocrurile spălăcite. Din când în când, câte un tigan cu pantaloni galbeni sau de un verde crud, cu sacoul pleznit la cusături, încins cu serpar, tigănci cu fote înflorate si colane din taleri de argint.

   Apoi, lupta de la coborâre, smulgerea dureroasă si aterizarea în noroi, în întuneric, bâjbâiala pe străzi neasfaltate, pe sub ferestre cu lumină galbenă, ca de lumânare, sau violetă, tremurată, de televizor.

   În sfârsit acasă, mirosul de tocană, copiii îti săreau în brate, asteptând un cadou; un baton de ciocolată, o carte cu poze, un creion chinezesc cu gumă, o portocală? În fiecare cameră, lumânările pregătite, în bucătărie oale cu apă, cada de baie plină ochi; oare se va lua curentul? Gazul ? Apa ? noi eram pregătiti, orice ar fi fost să vină...

Dan Dănilă

 

  Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]    

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.