index |  revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

Manifestul free-rider-ilor

Daniel Sur
 

Impresii si pareri personale in FORUM

E timpul

să scoatem Poezia în stradă

E timpul

Să o scoatem din jurnale şi să o plimbăm pe bulevarde, printre oameni.
Să o scoatem la aer, să prindă puţină culoare în obraji.

E timpul

Ca poezia să o rupă cu imaginea ei mizeră, de femeie ofilită, care cerşeşte sau se vinde pentru o nimica toată, ascunsă în locuri insalubre, hrănită cu mărunţiş pentru a nu tulbura liniştea şi a nu împuţi artmosfera celorlalţi.

E timpul

Pentru o poezie înfrumuseţată şi aureolată de lumină.

E timpul

Ca poezia să devină o femeie seducătoare, elegantă, voluptoasă şi fragilă; oglindă a viselor, scenă pe care înfloresc toate iluziile posesiunii; o imagine multiplicată care să fie răsfăţată, adulată, iubită cu toată pasiunea care îmbată, dar nu încălzeşte; o tânără cu ochi luminoşi, proaspătă şi dulce ca o căpşună, cu trăsături fine de adolescentă, cu gura senzuală şi fruntea provocatoare.

E timpul

Unei femei care urmăreşte cu detaşare, în vâltoarea zgâlţâiturilor sociale, să fie dorită, să fie recunoscută de ceilalţi, să aibă succes; aceasta este demnitatea poeziei.

E timpul

E timpul unei Poezii a Prezentului. Atât trecutul, cât şi viitorul sunt iluzii, sunt doar interpretări ale prezentului. Poezia trebuie să scape din strânsoarea posesivă a trecutului şi din mrejele aiuritoare ale viitorului.

E timpul

Unei poezii care să apară ca o inexplicabilă anorexie a trecutului şi care să lovească cu o formidabilă poftă de viaţă viitorul,
Al unei literaturi inseparabile de aerul tare al străzii, de alura robustă, sportivă şi elegantă care să acopere cu delicateţe nervii bolnavi ai istoriei literare. Da,

E timpul

Marelui imperiu al libertăţii, unde poţi amesteca peisajele cu trupurile, unde existenţa se poate bronza la soarele experimentelor, se poate rida printre gheţurile anticilor, a cărei piele păstrează cicatricele modernismului, cât mângâierile clasicismului.

E timpul

Poetului al cărui talent şi velă sunt umflate de vântul pre-judecăţilor stocate în limba care scrie.
Celui care îşi caută drumul în stelele literare,
Care s-a rătăcit prin pădurile proiectelor ratate,
Care s-a scăldat în lacurile îngheţate ale narcisimului şi în viaţa elementară a instinctelor.


E timpul

Poetului stâpân pe sine şi pe viaţa sa, existenţa pusă de-a curmezişului unui extraordinar amestec de experienţe (directe sau mediate, literare). Vanitatea vieţii este direct legată de vanitatea succesului.

Pe scurt, E timpul

Pasului în lateral din faţa tăvălugului sălbatec al istoriei şi-a detaşării aristocratice. Altfel, vom rămâne doar cu pretenţia că abia ne-am născut, deşi purtăm povara aceluiaşi chip.

E timpul

Pentru o nouă erecţie a imaginaţiei.
Să convertim în scene memorabile emoţiile fugitive cunoscute. Nimic nu a mai rămas de experimentat.
Singura provocare rămasă poetului: vânarea publicului!

E timpul

Poetului care are întodeauna o armă
Sau un un întreg arsenal de cârlige, de undiţe şi de harpoane
Sau o panoplie numai bună pentru safari, cu puşti şi pistoale de toate calibrele.

E timpul

Poetului care hăituieşte fără încetare animalul, fie că e vorba de iniţiaţi sau de gospodine, de tinerii frivoli sau de panterele politice. Scoate vânatul din bârlog, îl urmăreşte şi-l răpune.

E timpul

Unui text poetic care să creeze efervescenţe uşoare şi senzaţii agreabile sau multă adrenalină

E timpul

Pentru o poezie spectacol.
Unei poezii seducătoare, manipulatoare şi spectaculoase, care ştie să-şi obţină propria satisfacţie. Diverstismentul – perna care ne protejeză de asprimea şi duritatea lucrurilor.

E timpul

Pentru cel mai generos zeu al poeziei: virtualul. Voinţa de a dematerializa lumea, de a distruge orice fel de frontieră. Universul şi-a pierdut consistenţa, a devenit o suprafaţă, populată cu forme şi imagini.

E timpul

Surf-poeţilor, care îmbrăţişează valurile ca să poată să-şi râdă mai bine de ele. Sau a poetului roller care transformă cotidianul într-o lungă panglică de asfalt, pe care să o parcurgă cu nonşalanţă şi cinism printre pietoni şi obstacole.
Privilegiul senzaţiei şi atingerii în faţa premeditării.


E timpul

Poeziei dezangajate şi nestânjenite. Putem încerca orice, atâta timp cât nimic nu primeşte densitate sau importanţă. Cât dorinţa triumfă şi întâlneşte fără greutate satisfacţia. Atâta timp cât realul sterp şi searbăd nu-i decât un pretext: îţi sporeşte dorinţa de a plana, de a te transforma într-o pasăre umană capabilă să danseze în vid; să-ţi doreşti să schiezi deasupra stâncilor, înghiţit de spectaculoasa zăpadă-pudră.

E timpul

Free-rider-ilor în literatură, acei nesăbuiţi care refuză pârtiile amenajate, care refuză inovaţia şi îmbrăţişează libertatea de a deschide noi pârtii. Farmecul începuturilor, al rupturii stă în a plonja în posibil, în a crea în timp rupturi benefice.

E timpul

Ca viaţa să fie repaginată, ca prezentul să fie arestat; pentru a ne atinge scopul, putem topi trecutul şi viitorul în noi forme de prezent.

E timpul

Remake-urilor, mixajelor, citatelor, pastişei, etc, tot atâtea capcane ale prezentului.
DJ-ilor de literatură.

E timpul

Unui Altfel. Existenţa este de o scurtime inepuizabilă, interminabilă dacă pribegeşti prin cenuşiu şi plictisitor, mereu prea scurtă în comparaţie cu posibilul. Singura condiţie pentru o poezie vie, dorită: să nu ai pretenţia că bâlbâielile dezlânate ale vieţilor noastre sunt opere de artă.

E timpul

Ca Poezia să scuipe veninul pe care destinele pipernicite i l-au injectat.

E timpul

Să nu se mai lase coruptă de astmaticii care îşi calmează rănile în caiete cu jurnale interminabile
Sau gangrenată de reumaticii, copleşiţii, inadaptaţii, dezaxaţii, neputincioşii, geniile neînţelese şi romanticii întârziaţi
Sau de modernismul care se ascunde sub tot felul de teorii la modă.

E timpul

Ca Poezia să scape de totalitarismul valorizărilor reducţioniste.

E timpul

Să fixăm stalinismul poetic în insectarul istoriei.

Mic interludiu: profilul unei fantome enervante - modernismul

 Să fii modern înseamnă să fii copleşit de destinul care îţi este dat.
 Niciodată nu eşti îndeajuns de înţeles, îndeajuns de iubit, îndeajuns de mulţumit, îndeajuns de răsplătit; tot ceea ce înfrânează sau întârzie propria-ţi satisfacţie este pus în spatele nenorocului.
 Modernitatea reprezintă lărgirea crescândă a sentimentului insuportabilului; nu poate gândi decât în termeni de injustiţie şi de arbitrar.
 Modernul este ros de o nemulţumire perpetuă şi consacră un regim al jelaniei.
 Obstacolul nu mai este încercarea normală pe care lumea o opune demersului pentru modern, ci reprezintă o ofensă personală şi aşteaptă o compensaţie.
 Are o gândire binar-totalitară: bun-rău, valoare-nonvaloare, cultură-subcultură (kitsch), cu mine-împotriva mea, cum se scrie-cum nu se scrie, etc.
 Pentru a se impune are nevoie de o gaşcă; doar atunci se simte puternic.
 Pentru scriitorul modern, publicul nu contează, pentru că suferă de incultură; el scrie pentru iniţiaţi.
 Demersul literar al modernului are o importanţă capitală pentru omenire: are impresia că escavează în căutarea esenţei lucrului; se crede imaginea în oglindă a omului ştiinţific.
 Aşteaptă o recunoaştere din partea posterităţii (că doar pentru aceasta scrie); neapărat, trebuie să i se acorde titlul de geniu
 Scriitorul modern nu vinde aproape nici o carte şi devine obiectul unor opere caritabile.
 Lansarea operelor lor pare mai degrabă petrecere privată sau înmormântare.
 Pentru scriitorul modern, puterea este vulgară şi corupe; nu va recunoaşte niciodată că şi-o doreşte cu disperare.
 Când nu i se întâmplă nimic, îşi studiază propriul psihism sau îşi narează suferinţele fiziologice; asta îl face să creadă că existenţa are o profunzime neaşteptată.
 Cotidianul devine pentru scriitorul modern un neant agitat: îl epuizează prin contrarietate şi îl dezgustă prin monotonie.

Sfârşitul interludiului

E timpul

Ca poezia să-şi recapete funcţia socială, iar poetul să devină un actor social.

E timpul

Să extirpăm dependenţa de sentimentul ameţitor al unor zori mesianici.

E timpul

Să renunţe la orice fel de condiţionări teoretice; nu există o interpretare care să aibă o justificare mai mare decât alta, în promovarea produselor literare, se poate apela la principii de marketing

E timpul

Ca poeţii să se pregătească să devină VIP-uri!


E timpul unei noi evaluări:

Cel mai bun, cel mai „genial” este şi cel mai bun vânător de audienţă, cel care acoperă o plajă cât mai diversificată de public. Particularitatea prezentului: se supune forţei matematicii şi face succesul calculabil. Succesul e dovada tangibilă a vieţii. Reţeta bună duce la un scor bun, la o viaţă dovedită, împlinită.

 

 index |  revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.