|
Ropotul de aplauze ciopärti linistea deplinä a sälii de
spectacol. Reunite de mäinile magicianului, cele douä
pärti ale cutiei unde fusese introdusä frumoasa sa
asistentä, una invärtitä in sensul acelor de ceasornic si
cea de jos in sens invers, refäcurä desenul initial al
cutiei, de la inceputul numärului de magie.Magicianul mai
invärti incä o datä intreaga cutie, cu usurintä, iar
asistenta ce zämbea dinäuntrul acesteia, isi vänturä cu
pläcere frumosul pär blond cätre toti spectatorii.
Deschizänd lacätul capacului de sus al cutiei, maestrul äi
intinse mäna curtenitor, ajutänd-o sä coboare. Cu gratia
bine stiutä a unei femei tinere, cu un corp atletic, bine
structurat si neämpovärat de prea multe haine, aceasta
cobori si executä o profesionalä reverentä publicului,
punctatä armonios de piciorul stäng dus inapoi. Era
intreagä si nevätämatä. Nu pärea obositä deloc dupä toate
rotatiile si contorsiunile corpului, ce trebuise sä le
efectueze in timpul numärului de magie prezentat
adineaori. Cäci altfel Robert Williamson nu avea cum sä-si
explice reusita perfecta a numärului cu cele opt säbii si
femeia aflatä in interiorul cutiei. “Sau poate cä cutia
avea un fund dublu? “, gäsi Robert o nouä stratagemä a
scamatoriei. “Si totusi ?” In cele cäteva secunde de la
inceputul numärului, cänd magicianul le prezentase tuturor
cutia cu peretii complet desfäcuti si atärnänd , pentru a
se putea observa interiorul acesteia, nu reusise sä
detecteze nimic. “Dar au fost, totusi, doar cäteva
secunde?” Robert se baza pe spiritul säu de observatie,
eminamente recunoscut de ceilalti colegi ai lui. Erau
probabil indeajuns pentru un bun scamator, care face acest
lucru de o viatä. In fond si la urma urmei, asta era
meseria lui,ca a oricärui altcineva. Nimic mai mult decät
o slujbä ca oricare alta.
Robert Williamson nu se mai chinui sä gäseascä alte
explicatii logice ale momentelor din timpul executiei
numärului de magie la care nu le gäsise, atunci, o
reprezentare graficä si spatialä completä, perfect
deductibile pentru el. Observä bucuria si interesul celor
doi bäieti ai lui, chiar si al sotiei sale, ce nu se mai
opreau din aplaudat, pentru spectacol. “Mäcar ei sä se
bucure in intregime de seara aceasta. Da, era doar un
spectacol frumos.” Robert incepu sä aplaude si el. Pe
scenä, magicianul aräta galant spre asistenta sa,
indemnänd publicul sä-i cedeze cu larghete ropotul de
aplauze. Era absolut normal. Färä complicitatea
premeditatä a celor doi, maestru si asistentä, numärul nu
ar fi fost posibil. Simbioza lucrativä a acestora s-ar fi
putut numi lucru in echipä, insä la fel de bine puteai sä
o cataloghezi ca o inselätorie premeditatä in echipä. Si
indelung exersatä, dar bineänteles cä departe de ochii
oricäror spectatori. De pe scenä se debarasau
echipamentele folosite in timpul numärului precedent si
apäreau altele noi. Magicianul explica spectatorilor ceva.
Problemele profesionale, pe care fusese nevoit sä le
intrerupä din cauza spectacolului, äi torturau gändurile
din nou. . Cu pläcere! Dacä nu ar fi stiut de aproape o
lunä de ziua spectacolului, de biletele achizitionate din
timp la insistentele sotiei si copiilor, mai mult ca sigur
cä gäsea o cale de eschivare , de ultim moment, pentru a
nu se afla acum in salä. Pentru a fi laolaltä cu cei trei
prieteni ai lui, folosind cu beneficiu acest timp la
proiectul lor comun. Partea de arhitecturä, la care lucra
Robert, stätea binisor, un pas de broascä inaintea
celorlalti. Din päcate, toate celelalte probleme ce
apäreau pe parcurs implicau automat modificäri, din nou,
ale arhitecturii. Mici sau mari, toate aceste ajustäri
cereau iaräsi timp. Altfel, proiectul lor pentru
construirea revolutionarei case a viitorului, complet
independentä energetic in timpul verii si optzeci si cinci
la sutä chiar si iarnä, rezistentä la cutremure cu un grad
Mercali mai mare decät orice cutremur ce avusese loc pänä
atunci, complet inexpugnabilä la tornade, se apropia de
partea finalä. Probleme mai grele aveau cu echipamentele
pentru compensarea interioarä a tensiunilor din ziduri, ce
apäreau in cazurile limitä de pericole naturale din
exterior. Ocupau deocamdatä mult spatiu. Probabil cä vor
ajunge la vorba lui Simon, responsabil cu echipamentele.
“La un asa concept nou, materiale noi utilizate, vom
ajunge sä ne proiectäm echipamentele interioare necesare.
Nu cred sä gäsim momentan pe piatä tot ce avem nevoie.”
Oricum, impreunä, toti patru, formau o echipä strasnicä si
completä. Vor depäsi cu sigurantä acest impas de moment.
Glasul magicianului räsuna clar in toatä sala, in timp ce
explica noul numär al spectacolului. Robert nu-si putu
fräna gändul cä le-ar fi fost bun acum un magician. Dar nu
un magician al efectelor luminoase, al säbiilor elastice,
al reflexiilor, al cutiilor cu pereti dubli si
ascunzätori, al contorsionärilor corpului. Un magician al
stiintei si al mobilitätii tehnice, care sä se strecoare
cu iscusintä printre calculele exacte, dar limitative ale
proiectului, producänd efectul necesar problemelor
nerezolvate deocamdatä. Practic, ele nu erau nerezolvate.
Dar toti cei patru aveau, fiecare in partea
corespunzätoare domeniului säu, indoieli in privinta
fiabilitätii maxime a unor solutii ori echipamente. Reveni
din orizontul främäntärilor profesionale in salä.
Magicianul dädea indicatii personalului ce aranja pe scenä
recuzita noului numär din spectacol. Pärul maestrului,
lung, bogat si de un negru intens, era dat pe spate,
aranjat cu minutiozitate, mentinut in forma doritä de
fixativul si uleiurile cu care a fost impregnat. In
momentele in care se plimba pe scenä, väzutä din profil,
coafura magicianului se termina cu niste zulufi
cärliontati, atärnänd pänä la jumätatea gätului. Dacä il
priveai numai din spate, frizura lui ti-ar fi sugerat un
tip atletic, tänär, cu inclinatie spre jocuri sportive
ce-si au rostul doar atunci cänd existä asistenta,probabil
in majoritate femininä, care sä-ti urmäreascä figurile.
Observat din fatä, maestrul avea un chip interesant. Era
un bärbat frumos. Robert se gändi cä, de fapt, aceasta era
prima impresie cänd il vedeai. Fata sa nu avea rotunjimi
imbietoare, dar nici forme fränte,colturoase, aspre.
Pästra intipäritä in toatä fizionomia ei urme ale unei
origini strävechi, ceva peruan ori indian, care nu aveau
legäturä cu presupusa origine mediteraneanä ghicitä din
numele säu.”Philipp Medusee, maestrul lumilor neväzute.”
Timp de o lunä de zile, Robert äi väzuse poza cel putin o
datä pe zi. Afisele cu spectacolul acestuia impänzeau
orasul. Pe ele era tipärit si un scurt istoric despre
activitatea maestrului, despre locurile din lumea intreagä
pe unde umblase, despre cotatia internationalä a
magicianului in bransa lor. Prezentarea din afis era cam
umlatä, reflectä Robert tinänd cont de importanta si
märimea localitätii lor fatä de celelalte orase unde
tinuse spectacole pänä acum maestrul. Iar observatia cä el
a renuntat la o mare reprezentatie la New-York, aläturi de
cei mai buni iluzionisti ai lumii, pentru a räspunde
invitatiilor repetate ale oficialitätilor din oras,i se
pärea o chestie clarä de reclamä. Personal, nu auzise pänä
acum o lunä de acest mare si nemaipomenit iluzionist.
Scena se umplu de o luminä intensä. Recuzita pentru noul
numär de magie era pregätitä, asezatä in mijlocul scenei
si elementele ei pozitionate dupä indicatiile maestrului.
Robert avea locul in salä pe rändul al saptelea, spre
dreapta fatä de centrul scenei. Din aceastä zonä a sälii
de spectacol putea cuprinde usor cu privirea atät mijlocul
scenei, care pentru cei aflati pe rändurile din spate era
singura vedere de ansamblu, dar observa si din lateral ce
se petrece pe scenä. Pozitia äi oferea posibilitatea de a
observa de aici micile trucuri “din spatele” numärului de
magie, dezväluindu-i modalitatea tehnicä de executie a
acestuia ,demontändu-i apoi cu rationament toate aspectele
care la prima vedere i-ar fi dat impresia de magie si
neinteles. Pentru cei aflati mai in spate insä, toate
acestea erau de nesesizat.
Maestrul se apropie de salä, in fata scenei. In ciuda
luminii puternice, mai ales figura acestuia pärea
strälucitoare, reusind sä reflecte o luminä interioarä ce
äi detasa clar corpul in volumul mare al scenei. Era
imbräcat intr-o pereche de pantaloni negri, eleganti.
Cämasa, de un albastru marin, era cu mänecä scurtä. Lucru
ce i s-a pärut curios la inceputul spectacolului. Dupä un
timp, Robert si-a dat seama de efectul spectacular al
bratului gol ce iesea din faldurile mantiei negre, purtatä
pe umeri. Cu mäinile pe längä corp nici nu iti dädeai
seama de acest amänunt. Mantia neagrä, lungä pänä aproape
de pämänt, mult mai largä in partea de jos, äi acoperea cu
prisosintä umerii si bratele. Doar in momentele culminante
ale numerelor spectacolului, bratele magicianului ieseau
la ivealä din mantie, indicänd locul unde se produsese
efectul magiei sale. Atunci, goale si puternice, bratele
subliniau si mai mult starea de mister a momentului,
tensionänd atentia spectatorilor si intärind efectul de
spectacol al numärului. Doar aceastä mantie, din toatä
imbräcämintea maestrului, sugera apartenenta lui la lumea
magiei si iluzionismului. Dezbräcat de ea, Philipp Medusee
rämänea o prezentä agreabilä, cu o indelung exersatä
obisnuintä de a se afla in fata spectatorilor. Aflat
foarte aproape de scenä, Robert putea sä vadä nodul
cravatei maestrului, impecabil executat. Curios cum nu
vedea nici un snur al mantiei acestuia, petrecut pe dupä
gät si legat in fatä, care sä o tinä prinsä de corp.
Atentia de a sustine mantia doar pe umeri, tot timpul
spectacolului, i se päru obositoare si inutilä lui Robert.
I-ar fi fost mult mai simplu s-o mentinä legatä cu un
simplu snur, ca o a doua cravatä.
-Urmätorul numär al spectacolului trebuia sä-l prezint ,in
premierä, la gala iluzionismului, de la New-York. Vi-l
dedic dumneavoasträ, tuturor. Pentru cä simt, din partea
majoritätii spectatorilor, o mare bucurie si incäntare, cä
sunt cu mine, la acest spectacol! - isi incepu maestrul
introducerea, la fel ca si la celelalte numere anterioare
ale serii. Pentru cei care mai au incä urme de indoialä
fatä de tot ce au väzut, nu pot decät sä le dau cuväntul
meu de onoare cä ele sunt la fel de reale, precum e
scaunul pe care stau ei acuma. - isi incheie maestrul
prezentarea.
Fäcu o scurtä reverentä, tinänd cu mäna dreaptä faldul
mantiei, apoi se intoarse, fäcänd sä fluture in toatä
lungimea ei mantia. Intoarcerea fusese mai rapidä decät ai
fi crezut la prima vedere, cäci mantia s-a mentinut
ridicatä cätiva centimetri si fluturänd, ca si cum ar fi
fost impinsä de jos de un curent de aer, pe cei cätiva
metri pänä la primul panou aflat pe scenä. In interiorul
unui cadru de lemn, aproximativ de doi pe doi metri, era
fixat un material textil de culoare deschisä, subtire,
intins perfect pe laturile cadrului. Panoul era fixat pe
douä roti, la capetele de jos. Luminat puternic,
materialul devenea transparent, permitänd observarea clarä
a formelor masive din spatele acestuia, ca niste umbre
negre proiectate in cadru. Maestrul introduse o mänä in
spatele panoului. Miscärile mäinii, in sus si in jos,
vizibile perfect in panou ca umbre in spatele unui geam
mat, dar bine iluminat, se sincronizau la milimetru cu
restul miscärilor corpului, aflat in exteriorul panoului.
Pumnul sträns si apoi desfäcut - deget cu deget, ca intr-o
numärätoare - de magician in spatele panoului, nu läsa loc
nici unui dubiu asupra ceea ce se afla acolo. Se vedea
totul si nu puteai ascunde nimic. Maestrul isi retrase
mäna, bägänd-o protector in mantie. Panoul era din nou
gol, luminat uniform pe toatä suprafata sa. Plimbä panoul
cätiva metri in lungul scenei, pentru a fi observat mai
bine de toti spectatorii. Äl roti, mentinändu-l cu partea
ingustä spre public, subliniänd faptul cä nu e decät
grosimea de cätiva centimetri a lemnului pe care este
intins materialul textil al panoului. Äl roti, cu partea
ce a fost pänä acum in spate, spre public. Perfect identic
si la fel de transparent ca si cealaltä parte prezentatä.
Nu avea nici un element singular care sä deosebeascä o
fatä de cealaltä. Maestrul introduse din nou mäna in
spatele panoului, executänd miscäri din degete,
demonstränd publicului cä, indiferent cu ce parte este
spre el, absolut totul se poate observa la fel din spatele
cadrului. Apoi äl asezä aproximativ in acelasi loc, pe
scenä.
-Avem un panou transparent, identic pe ambele fete.
Grosimea lemnului din care este confectionat e de patru
centimetri. Singurul mister al acestui panou e doar faptul
cä niciodatä nu vei stii care-i este fata si care-i
spatele ! Dacä aceasta e fata, unde e spatele ? - intrebä
retoric maestrul, rotind incä o datä complet panoul.
Publicul aplaudä, satisfäcut de generozitatea magicianului
de a le aräta cä nu are nimic de ascuns. La un metru, un
metru si jumätate in spatele acestui panou se afla altul,
avänd cam aceeasi suprafatä. Din miscärile fäcute de
maestru pe scenä, Robert isi dädu seama cä cel de al
doilea panou avea fixatä pe el o oglindä. Philipp Medusee
scoase si paravanul cu oglinda, aducändu-l in fata scenei.
-Acest panou este contituit doar dintr-o oglindä. O simplä
oglindä, la fel cum fiecare dintre noi avem cäteva in
casä. Iar la toate doamnele din salä sunt convins cä nu le
lipseste din posetä. Utilä si de neänlocuit. Chiar si
pentru mine! - punctä räzänd maestrul. Pe un cadru metalic
obisnuit, mai subtire decät cel din lemn, este fixatä
aceastä oglindä. Aici, in partea dreaptä, am un surub de
reglaj care imi permite sä asez panoul intr-un unghi
oarecare. Äl voi folosi pentru a gäsi pozitia optimä a
oglinzii, astfel incät sä puteti urmärii cu totii ceea ce
se intämplä dupä primul panou. Vä rog sä observati
constructia simplä a acestui panou. Maestrul roti panoul
cu oglinda, ce era sustinut identic ca celälalt, pe douä
ansambluri de roti, in capetele de jos. Prezentä grosimea,
evident mai micä decät a celuilalt, mentinänd cäteva
secunde din profil panoul spre public. Le prezentä si
spatele oglinzii, de un negru mat, la fel de bine cunoscut
de toti. Robert nu gäsi elemente de constructie care sä-i
ridice deocamdatä bänuieli. Totul pärea simplu si curat.
Philipp Medusee duse paravanul cu oglindä in spatele celui
cu material textil, cam la un metru si jumätate. Prin
primul panou, cel transparent, se putea observa foarte
bine umbra maestrului, ce umbla la surubul de reglaj al
panoului cu oglindä, fixändu-l putin spre spate, din
partea de sus a acestuia. In oglindä se puteau vedea
miscärile ce le fäcea in interiorul culoarului delimitat
de cele douä panouri pe scenä. Terminänd reglajul,
maestrul fäcu o trecere dintr-o parte in cealaltä a
culoarului, incet, calm. Primul paravan, cel din material
textil, prezenta umbra si miscärile celui din interiorul
culoarului, ca un film alb-negru. In oglindä se vedeau
color miscärile celui aflat in spatele primului paravan,
ca o replicä sincronä si realä ale umbrelor väzute prima
datä pe panoul din fatä. Orientarea oglinzii i se päru
destul de bunä lui Robert. Scena, putin sub nivelul
primelor ränduri de scaune si sala ce pornea inältändu-se
cätre capätul din spate, oferea tuturor spectatorilor o
imagine cuprinzätoare. Din locul säu, Robert se bucura de
vizibilitate bunä chiar si spre interiorul spatiului
dintre cele douä panouri. Noroc cu insistentele sotiei,
altfel ar fi cumpärat bilete doar in ultimele zile,
prinzänd sigur locuri mult mai in spate. Atentia märitä si
spiritul säu de observatie, din acest loc bine pozitionat
in salä, puteau sä-l ajute la detectarea manevrelor
magicianului.
-Se vede bine in oglindä? - intrebä maestrul cätre salä.
Nu se auzi nici un räspuns. Un aplaudat izbucnit spontan
chemä incä unul, si incä unul. Multimea ce aplauda era
räspunsul la intrebarea lui Philipp Medusee.
-Atunci, dati-mi voie sä invit in scenä pe cei trei
asistenti ai mei.- continuä maestrul, fäcänd un semn cu
mäna spre culise, de unde au apärut doi bärbati si femeia
blondä, care fusese bägatä in cutia din numärul de magie
anterior, cu cele opt säbii. Ei se vor aseza in spatiul
dintre cele douä panouri. Iar eu voi incerca sä-i fac sä
disparä! Am sä reusesc? - lansä o indoialä cätre salä
maestrul, care intensificä incordarea spectatorilor.
Cei trei asistenti fäcurä cäte un semn scurt de salut spre
public, ducändu-se intre cele douä panouri. Cei doi
bärbati se asezarä in margini, incadränd umbra frumoasä a
siluetei feminine. Pe primul panou umbrele celor trei,
perfect conturate, se vedeau clar in toatä sala.
Asistentii stäteau linistiti in interiorul spatiului
dintre cele douä panouri. Oglinda reflecta imaginea din
spate a acelorasi oameni din interiorul culoarului. Din
cänd in cänd , femeia isi flutura bogatul pär. Miscärile
din interior ale femeii se proiectau umbre negre pe
paravanul din material textil, iar imaginea din oglindä äi
refäcea cu exactitate intreaga miscare, vizualizänd
complet fluturatul pärului din spatele ei. Robert putea
sä-l vadä aproape in intregime pe asistentul aflat in
dreapta, cum stätea asezat intre panouri.
Cäteva secunde bune timpul stätu pe loc. Maestrul,
nemiscat, privea sala. Tensiunea crestea exponential in
masa publicului. Dintr-odatä, Philipp Medusee fäcu o
rotatie rapidä in jurul säu, parcä ar fi fost pe patine,
in mijlocul unui lac inghetat si mantia-i fluturä in
aer,imensä. Cänd s-a oprit, in mäna stängä avea mantia, ce
incä se zbätea jucäus, ca impinsä de un curent de aer
venit de jos. Cu mantia fluturänd, magicianul inträ prin
stänga in interiorul spatiului dintre cele douä panouri.
Inainta incet pe culoarul format intre panoul cu oglinda
si linia pe care erau asezati cei trei asistenti. Treptat,
pe mäsura parcurgerii distantei, in panoul cu material
transparent dispäreau unul cäte unul asistentii, rämänänd
doar umbra mantiei fluturänd. Identic, imaginea din
oglindä era incet acaparatä de aceeasi mantie involburatä.
Inainte de a iesi, prin capätul din dreapta al
interiorului protejat de cele douä paravane, atät in
oglindä cät si pe panoul transparent nu se puteau vedea
decät mantia si umbra acesteia fluturänd. Iesit in
intregime dintre panouri, magicianul se opri. Ca si cum ar
fi vrut sä-si ia un pardesiu din cuier, Philipp Medusee
bägä din nou mäna in interiorul, acum negru, al spatiului
dintre cele douä panouri. Pe mäsurä ce miscarea bratului
säu sugera tragerea unei perdele, panoul transparent din
fatä isi recäpäta luminozitatea prin retragerea umbrei
mantiei si aparitia, bucäticä cu bucäticä, ca un puzzle
refäcut, a umbrelor asistentilor, de la stänga spre
dreapta.
Dar in oglindä flutura victorioasä doar imaginea unei
mantii negre! Faldurile acesteia executau valuri
unduioase, egale pe intreaga suprafatä a oglinzii. Te
asteptai ca imaginea mantiei sä cadä din oglindä, dintr-o
clipä in alta, nefiind sustinutä de nimic. Spatele celor
trei asistenti nu se mai vedeau acolo, completänd astfel
umbrele lor proiectate pe panoul luminos din fatä.
Maestrul tinea pe bratul ce-l introduse-se incä o datä
intre paravane, mantia sa. Pliatä, micä si linistitä,
atärna ascultätoare in mäna acestuia.
-Mai sunteti incä aici? - intrebä maestrul.
Umbrele celor doi bärbati fäcurä cu mäna, iar femeia isi
vänturä cu pläcere bogatul pär. Privind doar panoul
luminos, cu umbrele celor trei, observändu-le miscärile
executate in spatele panoului, nu aveai nici o indoialä de
prezenta acestora acolo. Insä din oglindä, unde ar fi
trebuit sä fie o altä imagine, iti ränjea impasibilä doar
imaginea mantiei fluturänd. Din cauza magicianului, aflat
acum in dreapta panourilor, Robert nu mai putea vedea bine
in interiorul culoarului. Acolo rämäsese un fel de
obscuritate, in care nu reusea sä mai distingä nici mäcar
profilul asistentului din dreapta, a cärui umbrä fäcea cu
mäna pe panoul lumiunos din fatä,chiar in acel moment.
Maestrul executä iaräsi o rotire rapidä,ce-i ridicä in aer
mantia. Inträ din nou in spatiul dintre panouri, dar acum
intre primul paravan si linia pe care erau asezati
asistentii. Cu cät inainta, intunericul cuprindea panoul
luminos, spulberänd bucäticä cu bucäticä umbrele
asistentilor, de la dreapta spre stänga, ca un puzzle
demontat.
Iesit complet, in stänga spatiului dintre cele douä
panouri, maestrul a läsat publicul cäteva secunde sä-si
reverifice imaginile, sä le compare, sä le gäseascä
intelesul. Atät in oglindä cät si pe panou fluturau doar
faldurile mantiei. Apoi, Philipp Medusee a bägat din nou
bratul in intunericul din interiorul celor douä paravane.
Cu aceeasi miscare de recuperare, executatä incet, trägea
ceva dinäuntru. Panoul din fatä, din material textil,
pästra umbra mantiei välurind, pe cänd oglinda se lumina,
refäcänd cu incetinitorul imaginea celor trei asistenti.
Cänd terminä miscarea, maestrul avea din nou mantia
stränsä pe brat. Panoul , pe care se proiectau umbrele,
avea aceeasi imagine. Aceeasi mantie fluturänd, umbra unei
mantii fluturänd. Din oglindä zämbeau cei trei asistenti,
fäcänd cu mäna publicului. Nu spatele celor trei
asistenti, cum ar fi fost normal sä se reflecte. Nici
mäcar reflectarea pozitiei intoarse, cu fata spre oglindä,
a asistentilor, care pe altii s-ar fi putut sä-i inducä in
eroare, dar nu pe el. Cei trei fäceau cu mäna, chiar din
interiorul oglinzii, publicului! Robert simti o furie
rationalä urcändu-i spre creier. Atätea efecte de luminä
si imagine trebuiau fäcute cu niste echipamente precise,
pe care nu puteai sä le ascunzi atät de usor de ochii
publicului. Si totusi, nu reusise sä distingä in nici unul
din momentele numärului cänd s-au fäcut trucajele. Era
supärat pe spiritul säu de observatie, deosebit de lenes
la acest spectacol.
Dupä cele cäteva secunde läsate publicului sä-si
desävärseascä cät mai bine uluiala, maestrul dädu la o
parte primul paravan, rotindu-l, ca sä se observe cum
flutura nestingheritä doar umbra valurilor mantiei pe
ambele fete ale acestuia. Se intoarse spre celälalt panou.
Din oglindä, cei doi asistenti fäceau cu mäna publicului,
in timp ce frumoasa blondä le trimitea bezele din värful
buzelor.
-Chiar nu vreti sä-mi faceti pläcerea de a dispärea? -
intrebä magicianul, in fata oglinzii.
Ca un räspuns, cei trei asistenti din oglindä au fäcut
fiecare cäte un semn de refuz cu degetul. Cu o rotatie
superbä, Philipp Medusee ridicä din nou mantia in aer si o
trecu prin fata oglinzii, astupänd-o o secundä, cu negrul
imens al faldurilor ei. Cänd poposi resemnatä in cealaltä
parte, mantia dezveli o oglindä limpede si normalä,
curatä. Umbra miscätoare a mantiei fluturänd dispäruse si
de pe primul panou, acum luminat de o uniformitate
compactä. Maestrul se asezä in fata oglinzii,
potrivindu-si in limpezimea reflectärii ei, mantia pe
umeri. Din salä, publicul il putea urmäri cum isi aseza
lejer nodul cravatei. Intoarse o data, de douä ori, de
trei ori panoul cu oglinda. Era la fel de subtire,
continänd o oglindä pe care nu mai apärea nimic. Reflecta
doar imaginile surprinse in salä, in timpul miscärii de
rotatie imprimate cadrului. Asezä panoul cu oglinda spre
public, aducändu-l si pe celälalt din material textil
aproape, lipindu-le unul de altul; niste lucruri de care
nu mai ai deocamdatä nevoie.
Publicul era intepenit. Nu se auzea nici un murmur, nici o
soaptä, nici un aplaudat. Lumea privea nedumeritä,
asteptänd ca magicianul sä le facä un semn, sä le dea o
indicatie, sä le spunä dacä este sfärsitul numärului sau
nu. Masa de oameni era o imensä gurä cäscatä. Philipp
Medusee intrebä sala:
-Sä inteleg cä vä este dor de asistentii mei? Atunci nu am
sä-i mai las sä umble, nici eu nu stiu pe unde! –hotäri
conciliant maestrul.
Cu o ultimä rotatie, in care dädu drumul in aer mantiei,
Philipp Medusee incheie reprezentatia. Mantia se asternu
in cädere peste cele douä panouri reunite, acoperindu-le
protector. Prinzänd de un capät al panoului din material
textil si de un colt al mantiei, indepärtä paravanele
intre ele si mantia de deasupra lor in acelasi timp, inträ
in spatiul dintre panouri si , dupä cäteva secunde, iesi
insotit de cei trei asistenti. Tinändu-se de mäini,
executarä in acelasi timp o reverentä finalä cätre public.
Ropotul de aplauze inundä sala de spectacol. Tensiunea
acumulatä in timpul numärului se elibera prin miscärile
mäinilor si zgomotul produs. Asistentii maestrului
päräsiserä scena. In mijlocul ei, Philipp Medusee
strälucea, triumfätor. Executä o nouä plecäciune spre
public, apoi fäcu semne de rämas bun cu mäna, incercänd sä
se retragä. Zgomotul aplauzelor se inteti si in cäteva
secunde publicul era in picioare. Pe scenä incepeau sä se
ingrämädeascä sumedenie de flori, aruncate din sala de
spectacol. Era imposibil sä pleci doar asa simplu, cu un
fluturat din mänä sau cu cäteva bezele aruncate
publicului. Philipp Medusee calmä vacarmul, indicänd
spectatorilor sä-si ocupe locurile:
-Dacä as fi un bun cäntäret, v-as fi räspuns cu o melodie.
Din päcate, nu sunt! Asa cä pentru toti cei prezenti aici
, din partea cärora simt o mare bucurie si desfätare, voi
incheia spectacolul cu o micä demonstratie de iluzionism.
- spuse maestrul, rearanjänd prin aceastä alocutiune
linistea in salä -. Pentru cäteva secunde, sau pentru
cäteva minute, sau cäteva ore,poate cätiva ani unul dintre
spectatori va fi martorul disparitiei intregii säli de
spectacol, iar sala va fi martora disparitiei scenei.
Timpul cät vom fi dispäruti cu totii depinde doar de
asistentul ales de mine. Sau poate are cineva curajul sä
se prezinte voluntar? - lansä provocarea cätre salä,
maestrul.
Ordinea ce pärea restabilitä se dizolvä instantaneu. Multi
dintre spectatori se ridicaserä in picioare, fäcänd semne
cu mäna cä doresc a se oferi voluntari pentru aceastä
demonstratie. Tinerii din salä fluturau haine in aer si
fluierau, impingänd cäte un coleg mai timid cätre scenä.
Maestrul interveni rapid:
-Vä rog, liniste!Mä gändesc la o modalitate de a alege pe
unul singur din salä, färä a supära pe ceilalti prezenti.
Fäcu din nou o reverentä cätre public, sustinänd cu mäna
dreaptä, dusä la spate, mantia. Cänd se ridicä si aduse
mäna la locul ei, in ea avea un joben. Lumea se porni sä
aplaude frenetic, la vederea jobenului din mäna dreaptä a
magicianului.
-Voi arunca acest joben in salä si ce-l care-l va prinde,
va fi alesul serii! - explicä Philipp Medusee regula
jocului.
Cu o miscare largä, maestrul a aruncat jobenul in sus si
spre mijlocul sälii de spectacol. Fäsäitul jobenului care
se inälta in salä ridicä privirile publicului in sus. Toti
urmäreau traiectoria acestuia. Inainte de a-si incepe
coborärea, se auzi un sunet asemänätor unei explozii de
artificie si jobenul se sparse in mii de bucätele, urmatä
de o ploaie de confetii colorate ce se revärsau peste
intreaga salä de spectacol. Cätiva spectatori incepurä sä
culeagä din aer confetiile ce se läsau asteptate in
cäderea lor linä. Pe scenä, maestrul simula cä este
supärat, recuzita lui nu vroia sä-si facä datoria.
-Din päcate, va trebui sä desemnez eu unul dintre
dumneavoasträ pentru acest numär. - se hotäri maestrul.
Se intoarse cu spatele cätre salä si dupä cäteva secunde,
intorcändu-se brusc, indicä cu mäna dreaptä spre o zonä
din fata scenei.
-Dacä domnul in costum negru, cu cravatä albasträ, cu
model in picätele verzui si cämasä de culoare bej, din
rändul al saptelea, nu are nimic impotrivä, il aleg sä fie
asistentul meu pentru aceastä demonstratie!
Lumea aplauda norocul celui desemnat sä fie actorul
principal al ultimului numär. Robert nu terminase de
scuturat confetiile ce cäzuserä pe costumul säu negru,
cänd simti impunsäturile in coastä. Sotia sa il impingea
sä se ridice, spunändu-i:
-Hai, dute! Nu-ti fie fricä! Sä ne povestesti totul.
Robert se ridicä in picioare. Era confuz, derutat.
Intelese in sfärsit cä el fusese alesul magicianului. Cu
pasi grei, se indreptä spre scenä, in aplauzele
publicului. Cobori cele cäteva trepte pänä pe scenä. Din
salä vuia vacarmul oamenilor ce aplaudau. Era deranjant,
supärätor pentru el. Magicianul äi fäcu semn sä se
apropie. Abia acum isi dädea seama Robert de multimea
oamenilor ce ticseau sala. Inaintä anevoios spre mijlocul
scenei. Pas cu pas, disconfortul situatiei in care era pus
se märea, intärindu-i convingerea cä n-ar fi trebuit sä se
afle acum si aici. Dar nici nu avea curajul sä se sustragä
evenimentelor. Ajuns in mijlocul scenei, Robert dädu mäna
cu magicianul, iar acesta fäcu o plecäciune teatralä spre
el:
-Domnule, incä mai aveti posibilitatea de a renunta la
acest joc ! - il avertizä maestrul pe Robert.
Malitiozitatea din glasul magicianului il iritä si mai
mult pe Robert. Simtea in ea provocarea räutäcioasä a
celui puternic, propunändu-i unuia mai mic si mai slab
decät el sä facä niste lucruri pe care nici el, cel
puternic, nu le-ar face cu pläcere, constient de riscul
lor major, chiar si pentru el. Robert reactionä puternic,
uimit de curajul säu:
-Din päcate, stimate domn, sä nu vä asteptati din partea
mea sä cädem la invoialä in privinta celor ce voi povesti
publicului, la sfärsitul spectacolului. Voi spune clar si
exact, doar ceea ce se va intämpla si puteti face. Cu atät
mai mult cu cät ………!
Magicianul äi zburä cu un zämbet vorba, continuänd:
-Cu cät nu credeti deloc in magie si iluzionism! V-am
observat neäncrederea de la inceputul spectacolului. Asta
inseamnä cä nu v-am ales cu totul intämplätor pentru acest
numär. Vä pot da ocazia sä vedeti si cealaltä parte a
oglinzii. Dacä vä intereseazä?
Robert incerca sä-si mentinä curajul, in ciuda tonului
nepäsätor al magicianului. I se pärea cä de fapt maestrul
n-ar da doi bani pe el:
-Dacä v-as urmäri de cäteva ori spectacolele, nu mi-ar fi
atät de greu sä demonstrez tuturor, bucäticä cu bucäticä,
ce inseamnä totul in magie si iluzionism. Nu sunt decät
trucuri bine regizate, exersate, chiar calculate precis!
-Aveti perfectä dreptate, domnule! Mi-ati enumerat o parte
din imbräcämintea exterioarä a numerelor de magie. Vä
retin atentia cu o micä precizare. Doar o parte! O
oarecare parte!Este ceva, dar poate cä nu e totul! -
incheie misterios Philipp Medusee -. De fapt, cred cä a
sosit timpul sä vä convingeti singur. - spuse maestrul,
uitändu-se in jurul säu.
Robert privi cätre sala de spectacol. Un häu negru umplea
locul acesteia. Acum constientizä faptul cä nu se mai
auzeau aplauzele si gälägia din salä, care-l deranjaserä
de la inceputul discutiei cu magicianul. Scena era
luminatä puternic. Transpira de la cäldura reflectoarelor
atärnate sus, in tavan. Incercä sä-si obisnuiascä ochii cu
intunericul din fatä, convins cä are sä distingä oamenii
in salä. Cu cät se incäpätäna sä zäreascä ceva, tot atät
de repede si amenintätor se apropia intunericul din sala
de spectacol de scenä.
-E timpul sä mä retrag. - il anuntä Philipp Medusee -. Nu
trebuie sä-ti fie fricä. Totul nu este decät o iluzie. -
äi aruncä ironic maestrul, dupä care continuä serios - .
Nu uita!Dacä tu nu vrei sä ti se intämple nimic, nu ti se
va intämpla nimic! Dacä tu nu vrei sä pleci din aceasta
salä, nimeni nu te poate obliga sä pleci! Cät vrei sä stai
aici sau oriunde altundeva, doar de tine depinde! Cu totii
ne-am näscut mari pe pämänt! Ai grijä, tu esti de acum
dirijorul iluziei!
Philipp Medusee se intoarse si porni spre iesirea din
scenä. In urma sa, lumina era absorbitä de imensa-i mantie
neagrä, ce flutura in aer, ca impinsä de un curent de aer
venit de jos. Ultima fluturare a faldurilor mantiei, la
iesirea spre culise, inghiti lacomä putina luminä ce mai
räzbätea chinuit dinspre acel loc. In intuneric, complet
in intuneric, Robert isi pierdu rapid simtul dimensiunilor
si orientärii. Trebuia sä plece, dar nu reusea sä facä
nici o miscare. Frica il apäsa, greoaie. Degeaba isi
spunea cä sub picioare are lemnul solid al scenei. Ii era
fricä sä se uite in jos. Incercä sä miste un picior si se
dezechilibrä. Äl puse incet la loc. Picioarele äi colcäiau
nesigure in fricä. Impasibilitatea momentelor si
intunericului äi sugera chinuitor initierea unei actiuni.
Dar frica de un inceput gresit si necunoscut äl tintuia pe
loc.
Garret se trezi mahmur. Soneria ceasului l-a salvat
de la continuarea unui somn agitat, cu vise stupide. Säri
din pat, incercänd sä-si alunge prin miscare buimäceala
primelor clipe dupä trezire. Se spälä cu apä mai rece
decät obisnuia regulat. Trebuia sä fie cät mai in formä la
intälnirea programatä in acestä dimineatä, la ora nouä.
Iar din pricina acelor vise idioate a avut parte de o
noapte deloc odihnitoare. Inträ in bucätärie, sä-si
pregäteascä cafeaua. Bucätäria lui era cea mai perfectä
bucätärie a unui burlac convins. Chiuveta mai avea cäteva
vase nespälate de vreo douä zile, pe masä erau imprästiate
pachete de dulciuri, toate incepute, aragazul era plin de
oale cu cäte un rest de mäncare. In schimb, filtrul de
cafea trona strälucitor, la locul säu, constient de
importanta lui printre celelalte ustensile din bucätärie.
Mirosul cafelei fierbinti il linisti pe Garret. Cu o canä
mare, plinä ochi de cafea, se asezä pe scaun. Acum putea
sä se gändeascä calm la idiotenia viselor avute, pe care
se chinuia sä si le aminteascä de cänd se trezise. Cel
putin visul in care il fugärea un cäine mare, negru.
Obosise de cänd alerga si cäinele era in spatele lui, il
ajunsese, dar in loc sä-l muste acesta fugi mai departe.
Garret s-a oprit sä se odihneascä, dar un alt cäine, la
fel de mare, insä de culoare maro, se apropia räu,
incercänd sä-l prindä. Din nou o luä la fugä, tot mai
obosit si cänd cäinele maro il ajunse, gata sä-l muste,
trecu mai departe, alergänd. S-a oprit, dar un alt cäine
apäru in spate, fugärindu-l din nou. Apoi un cäine verde,
parcä si unul rosu. Kilometri dupä kilometri de alergare.
Sau visul acela cu ploaia, pe care-l avusese cätre
dimineatä. Afarä ploua cu gäleata si el alerga spre casä,
sä se adäposteascä. A alunecat pe pämäntul ud si a cäzut
printre niste copaci, lovindu-se de pietre si crengi.
Incerca sä se agate cu mäinile de copaci, dar nu reusea sä
se opreascä din cädere. Doar cänd a ajuns jos, intr-o
vale, s-a oprit din cädere, insä exact cu un picior in
mijlocul jarului sclipitor al unui foc mare, arzändu-se
zdravän la acel picior.
Primele guri de cafea äi imbälsämarä
stomacul,incälzindu-l. Ingeratä rapid, in toate celulele,
cafeaua alunga definitiv oboseala. Isi recapitulä
programul diminetii. Bärbieritul, verificarea dosarului cu
planul de afaceri, alegerea unei tinute cät mai adecvate,
drumul de o jumätate de orä pänä la restaurantul unde era
fixatä intälnirea cu cei doi reprezentanti ai companiei
care intentiona sä-i cumpere planul si reprezentantul
bäncii, negocierea pretului. Ultimul punct era de fapt
adeväratul scop al intälnirii din aceastä dimineatä.
Acordul de principiu asupra tranzactiei fusese dat de
compania achizitoare, anterior. Garret isi recapitulä in
minte punctele pe care trebuia sä le evidentieze rapid si
cät mai elocvent in timpul discutiei, incercänd sä nu-i
dea posibilitatea reprezentantului bäncii sä producä prea
multe calcule si procente de risc financiar, imediat sau
in timp. In fond, cu el va trebui sä negocieze Garret
pretul exact al tranzactiei. Reprezentantii companiei isi
insuseau argumentele acestuia in totalitate. Garret zämbi.
Era si normal, doar acestea puteau trage in jos pretul
achizitiei. Garret isi aminti figura reprezentantului
bäncii, cu care mai avusese intälniri preliminarii. In
värstä, cu ochelari, tot timpul imbräcat corect in costum
si cu cravatä, mult prea sobru. De dupä ochelari, studia
extrem de atent toate härtiile, dar nu-i scäpa nici un
cuvänt din conversatia avutä cu celälalt. Un sarpe
financiar ce-i pläcea sä muste din pret. Garret zämbi din
nou,incäntat de gändul care-i venise. Se va duce la
intälnire imbräcat in elegantul säu costum negru, cravata
de mätase albasträ cu picätele verzui, o cämasä albä. Nu!
Mai bine va imbräca cämasa bej deschis, care avea subtil
imprimat intr-un colt al gulerului numele colectiei. O
cämasä scumpä, ce fäcea cät un costum intreg. Probabil
cä-l va surprinde nepläcut pe reprezentantul bäncii, care
il stia imbräcat tot timpul in blugi si tricou, eventual
cu un sacou azvärlit pe umeri, intr-un minim procent de
atentie in privinta hainelor, acordat intälnirilor
oficiale.
Garret terminase cafeaua si plecä zämbind in baie, sä se
bärbiereascä. In fata oglinzii isi väzu chipul relaxat,
binedispus. In timp ce se bärbierea, se gändi la aceastä a
patra tranzactie pe care o va incheia in aceastä
dimineatä. Suma pe care si-o stabilise ca barem, atunci
cänd incepuse afacerile, era depäsitä chiar si cu saizeci
si cinci la sutä din valoarea minimä a acestei de a patra
vänzäri. Gändul äi zburä departe, la locurile si lucrurile
pe care dorea sä le facä doar pentru el. La Tahiti, ständ
pe malul märii si asteptänd sä se coacä innäbusit broasca
testoasä -pusä intre douä frunze mari de palmier, umplutä
cu mirodenii alese - in cuptorul nisipului fierbinte al
plajei. Bästinasele, in costumuri sumare din frunze verzi
il vor servi cu bäuturi räcoritoare, aranjändu-i umbrela
de fiecare datä cänd soarele l-ar fi deranjat. Dupä un an
o sä dea si o petrecere pentru prietenii säi din oras, un
dezmät pe plajä. Ii va aduce pe toti, pe cheltuiala lui. O
va aduce si pe Sue, cu sotul si copii ei. Sä vadä cät de
räu a ajuns el de cänd s-a despärtit rapid de ea! Isi va
vopsi pärul in verde si rosu, se va tatua dupä modelul
bästinasilor.
Terminase bärbieritul. Isi privi atent fata. Rämäsese
acelasi tänär nepäsätor, in ciuda celor patruzeci si trei
de ani ai lui. Singur si multumit cä nu e obligat sä
suporte amestecul nimänui in viata lui. Trecu in dormitor.
Verificä geanta cu documentele. Dosarul era pregätit din
timp. Äl räsfoi, cu toate cä-l mai verificase si asearä.
Totul era la locul säu. Actele, contractul,
stampila,papetärie. Inchise geanta cu grijä. Se imbräcä cu
costumul säu negru, cravata albasträ avänd model in
picätele verzui, cu cämasa bej deschis, aranjändu-se
indelung in fata oglinzii. Luä geanta si iesi, invärtind
pe deget cheile masinii.
Benzinäria nu era aglomeratä. Dädu cheile masinii
bäiatului, sä-i facä plinul, s-o spele si lustruiascä
bine. Avea timp destul pänä la intälnire. Cinci minute
inainte de ora nouä va intra in restaurant, cäutänd masa
unde sigur erau deja sositi ceilalti trei. Isi luä geanta
si inträ in cafenea. Inäuntru era cald si bine, iar
mirosul aromat al cafelei plutea in aer. Oprea de multe
ori aici, pentru cä-i pläcea ambientul interior al
cafenelei. Luä loc la o masä, in zona unde obisnuia el sä
stea. Un ospätar in värstä, care-l recunoscu pe Garret
imediat,se apropie sä-i ia comanda:
-Bunä dimineata, domnule! Mä bucur sä vä reväd. Aceeasi
comandä? - il intrebä ospätarul, cu un ton familiar.
-Bineinteles! O cafea mare si fierbinte, cu friscä
..........
Ospätarul nu-l läsä sä termine, continuänd el restul, in
semn de apreciere pentru un client vechi:
-Douä croissante „Vinichy“, cu mult zahär deasupra,
napolitane cu ciocolatä si lapte. Este corect? - zämbi
ospätarul amabil.
-Foarte exact, domnule!Te rog sä-mi faci nota acum. Sunt
doar in trecere si nu am prea mult timp de stat. - äi dädu
de inteles Garret cä se gräbeste.
Äi läsä un bacsis gras. Ospätarul multumi si se indreptä
imediat spre un coleg mai tänär, brunet, cu staturä
atleticä, pe care Garret nu-l remarcase pänä atunci
printre personalul cafenelei. Auzi cum ospätarul in värstä
il instruieste pe celälalt:
-Francois, ocupä-te urgent de comanda domnului de la masa
numärul opt. Da, cafeaua sä fie fierbinte! Si mult zahär
pe deasupra croissantelor.
Garret aruncä o privire pe geam. Masina lui era deja
intratä in interiorul spälätoriei. Isi trase geanta
aproape de el, deschizänd-o. Dosarul gros, cu planurile
afacerii era primul. Urma dosarul cu actele contractului,
celelalte härtii, portstiloul auriu. Toate erau la locul
lor, pregätite atent din seara precedentä. Mirosul cafelei
aburinde, asezatä pe masä, äl fäcu sä-si dea seama cä
fusese deja servit. Nu-l auzise deloc pe chelnerul cel
tänär cänd asezase farfuriile pe masä, dispäränd la fel de
discret. Muscä dintr-un croissant si inghiti o gurä mare
de cafea. Se strämbä, enervat. Cafeaua era doar caldä. Äi
fäcu semn ospätarului in värstä, care se prezentä imediat.
-Dacä se poate, as vrea cafeaua fierbinte! - se plänse
Garret omului säu.
Ospätarul in värstä luä imediat cafeaua, scuzändu-se:
-Imi pare räu! Francois este nou si mai are incä multe de
invätat.O sä am eu grijä sä nu vi se mai intämple.
Dispäru cu cafeaua. Garret se intoarse din nou spre
geantä, studiind din ochi continutul. Multumit de
rezultatul controlului, tocmai o inchidea cänd observä, cu
coada ochiului, mäna chelnerului cel nou asezändu-i
cafeaua fierbinte pe masä. Garret luä in ambele mäini
ceasca, bucurändu-si palmele cu peretii ei calzi. Vru sä
bea o inghititurä, cänd isi dädu seama cä chelnerul cel
nou incä nu se indepärtase de längä masä. Nu avea de gänd
sä-i dea nici mäcar un cent bacsis. Trebuia sä inteleagä
cä pentru un serviciu prost nu primesti nimic. Färä sä-si
ridice privirea din ceascä, Garret äi dädu de inteles
acest lucru, spunändu-i:
-Este altceva !
Insistent, chelnerul cel nou äi replicä:
-Este ceva, dar poate cä nu e totul ! Te las sä te
convingi singur !
Garret nu apucä sä-si spunä cä, de fapt, räspunsul
chelnerului fusese impertinent, pentru cä propozitia i se
infipse adänc in minte. Nu-si mai aminte cänd, unde sau
cine i le spusese. Doar sensul propozitiei i se pärea
extrem de cunoscut, vechi si vital. Nu putu sä-si asocieze
aceste cuvinte cu o anumitä perioadä, persoanä sau
intämplare. Doar o imensä importantä a acestor cuvinte
pentru el. Importantä pe care se chinuia din räsputeri
sä-si aducä acum aminte ce conjuncturä anume i-a dat
aceastä valoare.
Ridicä ochii spre chelnerul cel nou. Magicianul, imbräcat
in costumul alb al personalului cafenelei, avänd in fatä
sortul pe care era imprimat numele localului unde-i pläcea
lui Garret sä se opreascä, äi zämbea linistit. Se
intoarse, indepärtändu-se incet spre bucätäria cafenelei.
Pe gät, zulufii jucäusi ai frumosului säu pär negru
dansau. In urma magicianului, imensa mantie neagrä
absorbea cu repeziciune lumina. Garret fu cuprins de un
sentiment clar de neputintä si gresealä cumplitä a locului
si a timpului unde se afla acum. Un zid gros de intuneric
se apropia din toate pärtile. Ultimele raze de luminä,
atrase de faldurile imensei mantii a magicianului, ce
fälfäia ca impinsä de un curent de aer venit de jos, se
stinserä. In intunericul complet, inainte de a-i zbura in
imensitatea neagrä toate amintirile, Garret nu izbuti
decät sä se prindä zdravän, cu ambele mäini, de mänerul
gentii sale importante cu documente.
Lumina reflectoarelor izbucni cu violentä pe scenä.
Robert clipi des, inainte de a se obisnui din nou cu
lumina. Magicianul tocmai iesise, prin partea dreaptä a
scenei, unde se afla intrarea in culisele sälii de
spectacol. Cu greu, Robert isi invinse starea de neliniste
si reusi sä priveascä spre salä. Lumea aplauda cu
frenezie. Incä buimac, confuz si intr-o stare imensä de
disconfort interior, cäuta sä localizeze in sala de
spectacol locul in care, pänä acum douä sau trei minute, a
stat pe scaun, urmärind reprezentatia. Se simtea ridicol
singur in mijlocul scenei, din care fusese debarasatä si
recuzita ultimului numär. Zgomotul aplauzelor i se
implänta adänc in minte. Nu le intelegea rostul. Avea un
sentiment acut de gresealä a locului si a rostului säu de
acum pe scenä. Se uita in jurul säu, convins cä a pierdut
ceva. In ambele mäini, simtea greutatea unui lucru purtat
de curänd, pe care nu si-l mai amintea, dar de a cärui
prezentä nedefinitä nu reusea sä scape nicicum. Nu-si mai
amintea nimic din discutia purtatä cu maestrul Philipp
Medusee, doar faptul cä-si luaserä la revedere, inainte sä
se stingä toate luminile. Apoi cäteva secunde de intuneric
si din nou sala aplaudänd cu frenezie. Undeva, in
sträfundul adänc al memoriei, simtea cä a pierdut cäteva
secunde importante din tot spectacolul. Un punct gol in
minte pe care nimeni nu i-l va putea umple cu o amintire.
Doar el!
Obsevä sotia si cei doi copii, care-i fäceau semne din
salä. Urcä cu greutate cele cäteva trepte, de pe scenä in
salä. Nu se putu abtine sä nu se intoarcä, cäutänd din
priviri lucrul pe care era convins cä-l tinuse in mäini
pänä acum cäteva secunde. Scena era pustie, supärätor de
tare luminatä de toate reflectoarele, dar pustie! Se
indreptä cätre sotie. In drumul säu, cei din primele
ränduri äl prindeau de brat ori äl bäteau usor pe umär,
interogändu-l cum a fost. Äi injurä in gänd pe toti
imbecilii ästia ce nu puteau sä facä o micä distinctie
intre realitate si spectacol. In sfärsit, se intälni cu
sotia si cei doi copii, care reusiserä sä iasä pe
intervalul sälii.
-Vä rog, haideti sä mergem cät mai repede acasä! - le
spuse Robert, luänd de mänä bäiatul cel mic.
Fata radioasä a sotiei sale se intunecä un
moment,grijulie:
-S-a intämplat ceva pe scenä, Robert? Nu te simti bine?
-Nu am nimic. Te rog sä fii linistitä! Stii doar cä am o
multime de probleme de rezolvat si in seara aceasta. Sä
plecäm.
Au pornit spre iesirea din spate a sälii de spectacol.
Robert s-a oprit din nou, cäutändu-se in buzunarele
pantalonilor si ale hainei de la costum. Sentimentul acut
de puternic cä pierdu-se ceva important nu-l päräsea. Se
uitä pe jos, prin salä si de fapt isi dädu seama cä nu
stia ce cautä.
-Cheile masinii sunt la mine. - äl anuntä sotia sa - . Mi
le-ai dat la inceputul spectacolului. Ce s-a intämplat pe
scenä? Robert, dintr-odatä s-a fäcut intuneric si a
dispärut scena cu totul! Noi toti am rämas in salä si
priveam la scena care nu mai era. Apoi cineva a bätut din
palme, toti am inceput sä aplaudäm si scena a revenit la
fel de brusc cum a dispärut ! Totul nu cred cä a durat mai
mult de un minut.
Robert se simti cumva agasat in intimitatea memoriei sale,
aflatä in convalescentä. Äi räspunse nervos sotiei:
-Prostii! Totul a durat doar cäteva secunde. Cineva a
stins dintr-odatä toate luminile si apoi le-a reaprins
brusc. Haideti mai repede. O sä fie aglomeratie mare la
iesirea din parcare.
-Nu, tatä! A fost mai mult timp decät crede mama. -
precizä bäiatul cel mic, strängänd in mäinile sale mici
palma tatälui - . Ce bine cä te-ai intors!
Inainte de a iesi din sala de spectacol, Robert se
intoarse involuntar spre scenä. Färä sä fie sigur, i se
päru cä-l zäreste pe magician chiar in iesirea spre
culise, zämbind linistit, cu o ceascä de cafea in mänä.
Apoi acesta se intoarse si in urma lui nu se vedeau decät
faldurile imensei mantii negre, fluturänd, ca impinse de
un curent de aer venit de jos.
Filderstadt ; 23 05 2004
Nutiu Constantin ( Luigi )
|
