“Constituie masura administrativa cu caracter politic orice masura luata de organele fostei militii sau securitati, avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost intemeiate pe unul sau mai multe dintre urmatoarele acte normative:
a) Decretul nr.6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 si Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotararea Consiliului de Ministri nr. 2/1950, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1154 din 26 octombrie 1950, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 326/1951, Hotararea Consiliului de Ministri nr.1554 din 22 august 1952, Hotararea Consiliului de Ministri nr.337 din 11 martie 1954, Hotararea Consiliului de Ministri nr.237 din 12 februarie 1957, Hotararea Consiliului de Ministri nr.282 din 5 martie 1958 si Hotararea Consiliului de Ministri nr.1108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr.100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Directiunii Generale a Securitatii Poporului;
d) Ordinul nr.5/Cabinet/1948, Ordinul nr.26500/Cabinet/1948, Ordinul nr.490/Cabinet/1952 si Ordinul nr.8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr.200/1951, nr.239/1952 si nr.744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr.838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securitatii Statului.”

            În art.4 al actului normativ, se precizează strategia de chemare în judecată a statului român şi etapele procesului:

            Conform art. 5, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare aprezentei legi, obligarea statului la:

            a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va tine seama si de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauza în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, si al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările si completările ulterioare;
            b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despăgubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare;
            c) repunerea în drepturi, in cazul in care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militara.
            (2) Hotărârile judecatoresti pronuntate în temeiul prevederilor alin. (1) lit. a) si b) sunt puse în executare de Ministerul Finantelor Publice prin directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
            (3) Cererile prevazute la alin. (1) sunt scutite de taxa de timbru.
            (4) Prezenta lege se aplică si persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările si completările ulterioare, persoanelor cărora li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenta anticomunista, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările si completările ulterioare, în măsura în care se încadrează in prevederile art. 1, 3 si 4, precum si persoanelor care au fost condamnate prin hotărâri judecatoresti pentru săvârsirea de infractiuni la care face referire prezenta lege si care au obtinut desfiintarea, anularea sau casarea hotărârilor de condamnare, ca urmare a exercitarii căilor extraordinare de atac, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu conditia să nu fi beneficiat de drepturile prevazute la alin. (1) lit. a), b) sau c).
            (5) Acordarea de despăgubiri în conditiile prevazute la alin. (1) lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de solutionare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sau Legii nr. 247/2005, cu modificările si completările ulterioare.

            Caracterul politic al condamnărilor prevăzute de prezenta lege va fi mentionat pe hotărârile judecătoresti prin care au fost pronuntate astfel de condamnări, in cazul in care se elibereaza o copie de pe acestea. (art.6)
Prevederile prezentei  legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infractiuni contra umanitătii si persoanelor condamnate pentru că au desfăsurat o activitate de promovare a ideilor, conceptiilor sau doctrinelor rasiste si xenofobe, precum ură sau violentă  pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase si inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie.(art.7)