Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Un om serios

Liviu Florian Jianu

            Sunt consilier pe probleme de securitate al preşedintelui Statelor Unite. Al preşedintelui Rusiei. Al preşedintelui Chinei. Al preşedintilor (şi regilor) Uniunii Europene. Şi alţii… În această calitate, am elaborat un plan strategico-operativ care să asigure stabilitatea globală, pe planetă. Planul are trei puncte strict secrete. Singurii care au acces la aceste documente sunt liderii menţionaţi. Fiecare dintre ei a primit, în aceeaşi cuantă de timp, câte o copie a celor trei documente.Sunt un om precaut. Nu pot să am încredere în sistemul de securitate al ordinatorului meu, pe care, deşi parolat la un nivel garantat de toţi beneficiarii informaţiilor mele, fetiţa mea, din clasa a patra primară, l-a spart cu regularitate. Aşa se face că am trimis informaţiile mele şi la Târgu Jiu, la Festivalul Naţional de Umor “Ion Cănăvoiu”. Mă veţi întreba care este raţiunea pentru care le-am trimis acolo? Tocmai, pentru că nu există nici-o raţiune. Am trimis în mod expres documentele în ultimul loc de pe Terra care ar fi avut nevoie de ele. . Cine, de pe pământ, a auzit de… Ion Cănăvoiu? Măcar aşa, poate, planurile mele ar fi scăpat vigilenţei fetiţei mele.Mi-am asigurat, în acest fel, o unică modalitate de a dispune de o copie de siguranţă a creaţiilor mele ultra secrete.

            Surpriză. Sâmbătă, 21 octombrie, m-a sunat domnul Ion Cepoi. Directorul Direcţiei de Cultură a judeţului Gorj. Veniţi urgent la Târgu-Jiu! V-am căutat toată ziua de vineri! Sunteţi laureat al Festivalului! Aveţi chiar premiul I.Aveţi cameră rezervată  la hotelul Gorj, în centru.

             Sunt un om serios. Cum ar putea  un om serios să obţină un premiu la o şuetă umoristică? Ce legătură să fie între analizele, planurile, şi recomandările mele militare,  mondiale, globale, şi un …concurs de umor?

            Intrigat de faptul că documentele mele ar putea să stârnească interesul public, şi nicidecum privat, al personelor care le solicită, şi care plătesc, regulat,pentru ele,  am alergat cu maşina la Târgu Jiu. Spre surpriza mea, aveam o cameră rezervată la hotelul Gorj. O masă, seara. Eram aşteptat de domnul Popescu, consilier pe probleme de cultură. O masă, dimineaţa. Un loc în autocarul de Runcu, satul natal al scriitorului Ion Cănăvoiu. O cafea în biblioteca satului. Un loc în picioare la spectacolul elevilor din Runcu, dedicat maestrului… Ion Cănăvoiu. O diplomă, o plachetă, cu soclu de marmură, şi o sumă  de bani imensă pentru posibilităţile oraşului care a dat coloana infinitului. O nouă masă de prânz, chiar.

            Niciunul dintre participanţii la concurs, premiaţi, sau nu, nu m-a întrebat nimic despre lucrările trimise. Niciun reporter mass-media nu m-a abordat. Este adevărat, s-a declinat numele meu, şi atât. Nici-o vorbuliţă, nici-un cuvânt, nici-o iotă, nici-o silabă, nici-un sunet, din ceea ce am creat. Un element în plus -care vine să îmi întărească convingerea că am ales locul cel mai potrivit în care să trimit planurile de securitate ale întregii planete, consultate, confidenţial, numai de şefii marilor state- este faptul că firul aparatului telephonic din camera mea era rupt: să nu cumva să deconspir, printr-o imprudenţă, conţinutul documentelor,vreunui amic,  sau să mi le citesc singur, la telefon, orbit de premiul  obţinut.. Aceeaşi tăcere a înconjurat întreaga asistenţă de epigramişti, caricaturişti şi prozatori. Am fost edificat. Toţi sunt consilieri de securitate ai marilor puteri planetare, acoperiţi ca umorişti plătiţi regeşte, şi ţinuţi de micile slăbiciuni ale Terrei, pe mâncare, băutură, cazare, şi transport, la festivaluri de umor,  în cel mai strict secret.

            Sunt atât de satisfăcut! Numai eu, un consilier militar pe probleme de stabilitate şi securitate globală, cu îndelungată experienţă, puteam să mă gândesc să trimit lucrările mele strict secrete la un Festival Naţional de Umor. Adică în singurul loc de pe planetă unde nu le cere nimeni, nu le doreşte nimeni, nu le comentează nimeni, nu le citeşte nimeni, nu le face nimeni scenariu de film, piesă TV, subiect de jurnal personal, carte, sau bârfă. Fireşte, în afară de juriu. Care a fost plătit să premieze, să mănânce, să doarmă, şi să tacă. (Doar asta face toată lumea…) De nu cumva a luat secretele în… Căci era cam trecut.  La aşa ceva, uite, nu s-a gândit nici fetiţa mea. La revenirea acasă, i-am cumpărat un bombardier invizibil. Cu tunuri  laser şi bombe acustice. Deocamdată. A doua zi dimineaţa, în drum spre serviciu, i-am mai luat un portavion, o armată antitero, şi o divizie de tancuri. Este revoltător! Nu au interesat-o. Îmi tot cere o minge de fotbal. Acum e la şcoală Doamne, ce fericit sunt când pot să scriu şi eu ceva, fără să fiu urmărit de copii!

             Dar ce voi face cu pagina aceasta, ce voi face? Unde o ascund, pentru o eternitate? A! Am uitat! Cum, unde? O trimit la Festivalul de Umor “Ion CĂNĂVOIU”!  Chiar acum!

            Să îmi mai spun ceva: leafa mea de consilier militar mondial constă într-o felie de pâine uscată,  o cană de ceai de muşcătel, neîndulcit, câteva copeici, câţiva cenţi, şi un bob de orez,  pe zi. Din ea, mă osârguiesc, cu mari nevoinţe, să fac mici economii, pentru bugetul mondial secret, militar, şi antitero. Ori, la Festivalul de umor “Ion Cănăvoiu”” se serveşte, pentru fiecare invitat: un aperitiv asortat, doua grătare, cât palma, de carne de porc, cu garnitură de cartofi, şi salată de legume dulci, vin, votcă, şi apă minerală – seara; aperitiv dimineaţa, la bufet suedez şi  ceai la termos; aperitiv asortat, două grătare cât farfuria, garnitură de cartofi, salată de varză crudă, vin, Coca-Cola, cafea, şi apă minerală, la masa de despărţire. O, deşertăciunea deşertăciunilor! Nu mai vorbesc de câtă pâine se pune pe masă.  Iar din firimiturile acestor orgii au mâncat, şi s-au săturat, până la sfârşitul tuturor veacurilor, zeci, sute, şi mii de oameni cu două mâini, ca noi, care, zi de zi, scotocesc prin gheena de gunoi a oraşului coloanei infinitului, porţii sărutului, şi mesei tăcerii, în căutarea fierului vechi al pâinii  noastre, cea de toate zilele.

 Acum, râdeţi!

Al securităţii zâmbetului Domniei-Voastre,

Un om …serios

Liviu Florian Jianu

 22-26  octombrie 2007

PS. Povestioara pe care aţi citit-o, ca toate secretele care se joacă pe Pământ, şi nu vă întreabă nici măcar cât costă, nu a fost gratuită. Cititorii care au avut plăcerea să o citească sunt invitaţi de autor să facă o pomenire (să dea un acatist de pomenire, şi mulţumire) părintelui Cleopa Ilie, într-o biserică română, ortodoxă, în zilele care urmează. Valoarea acatistului este de 1 leu (1 RON ). Mesajul se adresează unor creştini de onoare. Cei care au onoare, şi nu vor dori să urmeze dorinţa mea ( a autorului ), sunt invitaţi să-şi şteargă mintea de  această povestire. Cei care nu au onoare, şi nu o vor şterge, şi nu vor  da nici acatistul ( cu valoarea menţionată ), să aibă în vedere că vor avea faţă de mine această datorie, pe lumea de apoi.

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)