Sărbătorile de iarnă: "purificare spirituală, bucurie şi petrecere pentru tot natul "

Revista Agero - Arhiva: Jurnalistică. Interviu cu prof. Gheorghe Ţunea

De când mă ştiu am îndrăgit sărbătorile, în special cele de iarnă. Şi trebuie să mărturisesc că sărbătorile, în adevăratul sens al cuvântului, le simt, aşa cum mi-aş dori să le aibă în suflet fiecare, pe deplin doar în ţinutul de vis al Almăjului; parcă mă rup de lume şi trăiesc sub vraja unor momente ce nu aş vrea să se mai sfârşească.Şi pentru că am pomenit mai sus de Almăj, interlocutorul, l-am ales, deoarece este om al locului şi domnia sa, iubitor de tradiţie şi exemplu elocvent pentru sintagma" sufletul bănăţeanului rămâne acolo unde a văzut pentru prima dată lumina zilei". A.H.-Domnule profesor, cred că înainte de a vorbi ... Angelica HERAC >>

Originea cuvântului "Crăciun" şi semnificaţia originară a sărbătorilor de Crăciun

 Revista Agero -  Istorie şi etnografie

Cu puţin înainte de Sfintele Sărbători ale Crăciunului, câteva lucrările publicate în presa românească din ţară şi din afara ţării au repus în discuţie vechimea precreştină a acestei mari sărbatori creştine. În revista AGERO doamna Dr. Valerica Draica semnează articolul Prezenţa Divinităţii în colindele româneşti, doamna Camelia Tripon ne propune  anumite explicaţii sub titlul In aşteptarea lui Moş Crăciun, iar doamna Julia Maria Cristea (Christea) într-un mai amplu studiu de istorie şi etnografie, intitulat Sărbătorile Crăciunului descoperă şi ne descoperă că la germanici şi la scandinavi sărbătoarea de la ... George Liviu TELEOACĂ >>

 Anul Nou Calendaristic

  Revista Agero -  Istorie şi etnografie

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au întrebat ce este timpul şi cum poate fi măsurată succesiunea lui neîntreruptă? La început, primul criteriu a  fost desfăşurarea zilelor şi nopţilor. Dar şi acestea nu erau egale, ci condiţionate de anumiţi factori. Observând natura care le asigura existenţa, au constatat periodicitatea schimbărilor fazelor lunii, a intensităţii diferite a soarelui, succesiunea identică a anotimpurilor, a perioadelor călduroase cu cele friguroase, a celor ploioase cu cele secetoase, repetarea ciclurilor de fertilitate la plante şi animale, comportamentul păsărilor sau animalelor, care, în anumite perioade dispăreau, ca în altele să apară din nou (migrare sau hibernare). Construcţii megalitice, precum Stonenhenge ... Julia Maria Cristea ( Christea) – Viena >>

La mulţi ani cetăţenie europeană

 Revista Agero -  Analize şi comentarii. Cu comentarii de la cititori

Pentru noi, generaţiile care am trăit într-un sistem ce-şi forţa ideologic doctrina vădită  finalmente un eşec, un faliment, trecutul văzut de pe „dealul” vârstei  a treia, cea consumată, este  cinstit să îl judecăm aşa cum a fost el de fapt: unul agonic. Să recunoaştem ca naţiune că ni s-a tras ţeapa, că am fost încă din anii stalinismului, îndoctrinaţi, şi că, sub pretenţia patriotismului, am ajuns să răbdăm până la laşitate, din instinctul supravieţuirii şi şantajaţi de statul abstract ( de fapt de către  toţi liderii ce s-au perindat în trecut, condiţionaţi de ce au oamenii mai scump: familie… Eugen EVU >>

Colindele de altădată, expresia unui stil de viaţă

 Revista Agero - Cultură. Cu o întâmpinare de George Roca

Colindatul a devenit o raritate chiar şi la sat, acolo unde s-a născut. În zonele unde îl mai regăsim ca obicei sărbătoresc, remarcăm o păguboasă uniformizare: aceleaşi colinde preluate din câteva surse scrise sau frânturi păstrate dintr-o vastă tradiţie orală. Cred că în vechime - şi mă refer la timpul dinaintea modernităţii, colindul era un stil de viaţă, un mod sărbătoresc de a trăi în adevăr şi comuniune. Era prilej de creaţie-creativitate, prilej de mulţumire / rugăciune şi nu doar - aşa cum pare că supravieţuieşte furibund azi, un act de aducere aminte, de menţinere în memoria colectivă a evenimentelor întemeietoare de ev nou.

Alina Victoria PARASCHIV >>

Globe-Trotteri români în Australia

 Revista Agero -  Istorie. Cu o întâmpinare de George Roca. Cu comentarii de la cititori

Constantin Sharpe este un binecunoscut scriitor de limbă română atât în ţara natală, România, cât şi în Statele Unite ale Americii unde locuieşte de foarte mulţi ani. Aş putea spune cu mâna pe inimă că scrie cu un har deosebit! Dacă îţi încape pe mână o carte de-a Domniei Sale nu te opreşti până nu o termini. Atrage nu numai subiectul abordat sau limbajul folosit, ci locurile unde se desfăşoară acţiunea romanelor sale, locuri care îţi par familiare, chiar dacă nu ai trecut pe acolo niciodată. De aceea am simţit o adâncă prietenie faţă de autor de îndată ce i-am citit prima carte. Constantine SHARPE, SUA >>

Amintiri din noaptea de Crăciun

 Revista Agero - Cultură. 

La noi pe câmpia transilvană, noptea de Crăciun avea semnificaţii speciale. De cum se aprindeau lămpile, până într-o vreme (cam între orele 18- 21) era pauză generală. Se cina în familie. Urmau colindătorii tineri, adică feciorii şi fetele, care formau grupe, între vecini, neamuri, prieteni şi în special pe bază de relaţii amoroase „drăguţii cu drăguţele”, din părţile satului „colindătorii din cobâltău, cei de pe faţă, cei din susul satului şi cei din josul satului”. Masa în familie se termina cu o cruce făcută şi un „Doamne îţi mulţămim!” Prof. Romulus BERCENI >>

Florile dalbe ale Melaniei Cuc

 Revista Agero - Cultură. 

Aşa cum observă şi eminentul poet Adrian Popescu, Melania Cuc nu poate fi încă exact clasificată! Stilul ei este unul al eseului ca substanţă virtual lirică, iar evenimentul cotidian mundan, izbuc tulbure, sub presiuni ce vin din adâncul freatic al teluricului, ţâşnitură de real, împroşcând „suprarealist”, materie incandescentă, ce încremeneşte aproape spontan în text.  

Impropriu denumite „tablete”, aceste poeme în proză aduc aminte mai degrabă de Saint- John Perse, doar că lexiconul românesc este unul infinit mai bogat decât cel francez şi nici ... Eugen EVU >>

Sărbătoarea Crăciunului (1)

 Revista Agero -  Istorie şi etnografie.

Puţine zile ne despart de cea mai frumoasă dintre sărbătorile creştine –Naşterea Mântuitorului, sărbătoarea familiei, a iubirii, când, strânşi cu toţii alături, ca în fiecare an, fascinaţi de mirajul bradului de Crăciun, ne bucurăm intens, redevenim pentru clipite lungi din nou copii. Tuturor care pot să fie din nou împreună reuniţi în sânul familiei,cât mai ales acelora care sunt singuri în Noaptea Sfântă, le doresc „Crăciun Fericit”. Sărbătoarea Crăciunului, a naşterii Mântuitorului, are rădăcini adânci în Cultul soarelui – zeul suprem dătător de viaţă, numit la la greci Helios, la romani Sol (din sec. 2 e.n. devenit Sol Invictus, adică Invincibilul Soare... Julia Maria Cristea (Christea) - Viena >>

Sărbătoarea Crăciunului (2)

 Revista Agero -  Istorie şi etnografie.

În cartea sa „Universul mitic al românilor” Victor Kernabach îl descrie ca pe „un personaj antropomorf, cu alură rurală”. În folclorul român personajul Crăciun – aşa cum reiese din numeroasele colinde, este când un cioban, când apare în compania lui lui Dumnezeu şi a Maicii Precista, când e un bogat proprietar de turme, soţ al Crăciunesei, beţiv, avar şi brutal, care, furios că soţia sa a găzduit-o pe Maica Domnului şi a ajutat-o să nască, i-a tăiat mâinile din cot. Maica Domnului însă a răsplătit-o, făcându-i mâinile la loc, din aur curat. În continuare, legendele menţionează că soţul violent, respectiv Crăciun, de bucurie că şi-a văzut nevasta întreagă, a aprins un ... Julia Maria Cristea (Christea) -Viena >>

În aşteptarea lui Moş Crăciun

Revista Agero -  Istorie

Sărbătorile lunii decembrie sînt rezultatul unui vechi cult solar, care a dominat spiritualitatea întregii populaţii  indoeuropene, încă  de cînd a suferit cumplitul şoc glaciar, sau poate şocurile erelor glaciare. Cuaternarul se defineşte ca ultima perioadă geologică de 2.000.000 de ani, care a început printr-o răcire, culminînd cu erele  glaciare alpine. Descoperirile arheologice îl datează pe „omul” de la Bugiuleşti  la începutul cuaternarului. Oamenii de ştiinţă sînt de acord cu evoluţia omului datorată schimbărilor climatice. Camelia TRIPON >>

Transilvania în pragul Sfintelor Sărbători de iarnă

 Revista Agero -  Istorie

Din câte sate se-nşiră pe Valea Ţibleşului năsăudean, nici unul n-are sufletul mai fierbinte ca Diugul. Satul care a dat ţării cei mai mulţi preoţi şi dăscăliţe are inima încă vie, în ciuda încercărilor timpului. Munca nu lâncezeşte, cinstea nu rugineşte, tradiţia şi credinţa în Dumnezeu sunt prinse lângă icoane. Sprijinită ca-ntotdeauna de dascăli, neosteniţii luminători ai Ardealului, constiinţa de sine a satului flutură victorioasă peste ogoarele pregătite de rod. La Diug, prezentul şi-a săpat matcă sigură. Fără diugani, nu înţelegi mai nimic din vorba dulce de aici. Maximinian MENUŢ >>

Leru-i Ler a fost odată

 Revista Agero -  Istorie.

După „Lăsatul secului” (Lăsarea de post) se estima începutul iernii adevărate. Timp de şase săptămâni, cât ţinea postul, pentru toţi locuitorii satului era o perioadă de purificare sufletească şi de întărire a credinţei în forţa divină. Alături de frecventarea cu mai mare regularitate a bisericii, de intensificarea rugăciunilor şi de căutarea de a face numai fapte bune, intervalul amintit cuprindea nişte tradiţii specifice, printre care: - începeau şezătorile tradiţionale de tors cânepa şi lâna, la care însă se realizau şi alte lucrări, („Cât îi lumea pe sub soare / nu-i seară ca-n şezătoare”). Prof. Romulus BERCENI >>

La mulţi ani, de Crăciun!

 Revista Agero - Cultură

Coboară Dumnezeu pe pământ şi ia chip de om, în carne şi oase, şi tot mai stă omul la îndoială de existenţa Lui. Ce bine că sunt totuşi atât de mulţi cei care îl sarbătoresc pe Făcătorul nostru. Căci şi butucii cei mai uscaţi sunt aprinşi atunci când stau lângă tăciunii cei mai aprinşi.  Am întâlnit mulţi care înţeleg sărbătoarea Crăciunului mergând la plajă să facă surfing, că e un val mare, care vine taman pe 25 decembrie, şi-i tocmai bun de călărit cu  scândurica de surf. Jingle Bells Rock de Crăciun cu ochelari de soare şi îngheţată pe plajă e chiar inedit, nu-i aşa? Aş, e tipic australian. Cătălin S. ŞTEFAN - Australia >>

Crăciun japonez: RYU MURAKAMI şi viaţa ca o supă Miso

 Revista Agero - Cultură

Prozator penetrant, Ryu Murakami creionează o lume aparte, o realitate dură, prezentată adesea brutal, fără explicaţii. În romanul său, „În supa miso”, Murakami prezintă o Japonie profund desacralizată, invadată de cultura occidentală, în faţa căreia nimeni nu se mai opune. Cu toate astea, în Japonia lui Murakami există speranţă, există acele elemente speciale care individualizează ţara. În ciuda invaziei de gaijini (străini), aceştia nu vor putea niciodată să înţeleagă cu adevărat cultura japoneză. Ţara niponă rămâne un mister: “Din punctul de vedere al străinilor, sunt multe lucruri, sunt multe chestii neobişnuite în ţara asta şi pe majoritatea nu aş putea să le explic.  Flueraşu PETRE >>

„Doamne, se crapă de Ziuă!”

  Revista Agero - Cultură. 

Înclin să cred că spiritul poetic a lui Mircea Petean poate fi înţeles doar acceptându-l pe ezotericul brav poet, cu sclipiri de forţă, care nu-şi abnegă niciodată dorinţa de împlinire cu orice preţ. Este cu siguranţă şi ceva din dârzenia maramureşanului, deşi poetul nostru s-a născut undeva la Jucu de Mijloc, în judeţul Cluj. Posesor al unei serioase abnegaţii şi împămănteniri de evoluţie, a profesat limba poezească la Moisei şi Borşa, în Maramureş, iar după împlinirea gustului existenţial al creaţiei într-o monadă fericită (am numit astfel duetul cu Ana), s-a diluat în versul generos al spaţiului dătător de vigoare al Clujului dintotdeauna. Dr. Ioan ŢEPELEA >>

Cum am vrut să-l prind pe Moş Crăciun!

 Revista Agero -  Umor.

Când eram copil, Crăciunul îl sărbătoream, de obicei, acasă la Oradea. Într-o iarnă lui tata îi vine ideea să petrecem sărbătorile la ţară. Să avem parte de zăpada multă, de aer curat, de colindători autentici, de linişte şi pacea naturii. Aşa că, înainte cu câteva zile de Crăciun, încărcaţi de bagaje, o sanie mică, patine, schiuri şi tot ce aveam alunecos prin casă, plecăm de la oraş cu trenul spre Huedin şi de acolo cu o căruţă spre Horlacea, un sătuc la poalele muntelui Vlădeasa, locul unde locuiau bunicii din partea mamei. George ROCA, redacţia Agero >>

Prezenţa divinităţii în colindele româneşti

 Revista Agero - Cultură. 

Colindele româneşti poartă vestigiile primei propagande creştine pe teritoriul românesc. Inspiraţia populară în crearea colindelor trebuie raportată la momentele iniţiale ale răspândirii creştinismului. Apariţia Divinităţii în mijlocul oamenilor, ceea ce prin expresia grecească se numeşte epiphaneia, care înseamnă apariţie, manifestare, este folosită în literatura veche păgână pentru a indica apariţia unei zeităţi printre oameni, dar şi efectele de eliberare ale revelării acestei divinităţi. Conţinutul profund al sărbătorii Epifaniei a avut în creştinism un sens ideologic, scopul ei fiind acela de a dovedi manifestarea Domnului în lume, întruparea puterii dumnezeieşti, prezenţa sa pe pământ, între oameni.  Dr. Valerica DRAICA >>

De An Nou - cu şi despre noi, scriitorii

Revista Agero -  Analize şi comentarii. Opinii personale: Eugen Evu

Scriitorimea  a fost mereu de partea celor mulţi, deoarece mulţi au răsărit din săracii acestui pământ…Au fost şi burjui care, în comunism, s-au convertit  la ideologia retoricii binelui tuturor. Fiind unul dintre fiii unei familii sărace, am avut aceste spectru existenţial mereu asupra, iar când mi-am câştigat pâinea familiei ca salariat la cultură, am cunoscut în mod  unic condiţia scriitorului căruia i se cere imperativ să-şi dovedească „apartenenţa”, dar şi avatarurile îmbuibaţilor parveniţi , care cereau să fii ca ei, duplicitar, altfel erai „duşman al clasei muncitoare” şi „ defăimător al realităţilor noastre socialiste”. Eugen Evu >>

Crăciun australian: „Într-o noapte, despre fericire”

 Revista Agero - Cultură. 

Cel mai greu lucru este să scrii de(spre) fericire. Rareori, cînd simţi că „lumea e a ta -sau că- l-ai prins pe Dumnezeu de un picior”, cum zice românul, cu atât umor, alegi să te apleci peste albul foii şi să-ţi pictezi simţirile-n cuvinte scrise, când alternative „de-a o face lată” cu prietenii este, de sute, dacă nu de mii de ani, mult mai la-ndemână. Că este aşa o probează tonele de scrieri mustind de tristeţe şi lacrimi, rupând cu greutatea lor balanţa care are în celălalt talger „note de(spre) fericire”. Sau poate că stau eu prost cu lecturile…Loredana TUDOR – TOMESCU >>

Lume! Lume!…Crăciun 2006!

 Revista Agero -  Analize şi comentarii. Moşul vă aduce-n traistă… U.E. pentru România!

La pomul lăudat să nu te duci…La pomul de Crăciun de la Brussel/Bruxelles, unde se împart cadourile pentru Uniunea Europeană / Europa Comunitară, Moş Barroso vine cu sacul în care se află cadourile pentru „copiii” lui. Aceştia s-au aşezat frumos şi fără să se certe, ca de obicei, în jurul „Moşului”. Cei mari: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Danemarca, Irlanda, Anglia, Grecia, în spate; Spania, Portugalia Austria, Finlanda, Suedia puţin mai în faţă şi cei zece noi Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Malta, Polonia, Slovacia şi Slovenia, în rândul întâi. În faţă lor sunt două cărucioare pe care scrie ROMÂNIA şi BULGARIA. Aici vor fi puse cadourile pentru cei ce se vor naşte pentru Comunitate la 01.01.2007. Viorel Baetu, Germania >>

Vindecarea posedatului

 Revista Agero -  Jurnalistică.

Evanghelistul Matei ne prezintă în pericopa evanghelică de azi o vindecare miraculoasă a lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Vindecările Mântuitorului nostru dintr-un anumit punct de vedere, pot fi clasificate în trei categorii: vindecarea bolilor sufletului, a bolilor trupeşti şi mixte şi ale trupului şi ale sufletului. De cele mai multe ori chiar dacă nu în mod explicit ne dăm seama din context vindecarea trupească făcută de Isus atrage după sine şi vindecarea spirituală, sufletească. De fapt cred că toţi care au intrat în contact direct cu Isus bine intenţionaţi şi-au vindecat cel puţin pentru o perioadă de timp sufletul de bolile păcatelor lor, această stare de fapt având prelungire şi-n timpurile de azi prin Sf. Taină a Spovezii şi respectiv Împărtăşaniei. Pr. Unit. Sorin CRĂCIUN >>

Şezătoarea - prilej de întâlnire în Postul Crăciunului

 Revista Agero -  Istorie şi etnografie

În aşteptarea Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului am călătorit şi noi pe cărări de dor într-un fel de şezătoare în unul din satele noastre năsăudene. Gazdă bună ne-a fost familia Precub Ioan şi Paraschiva, o familie de oameni simpli, care ştiu ce este acela respectul pentru aproapele tău, şi mai ales pentru oaspeţi veniţi de la oraş pentru a afla cum se desfăşurau altădată şezătorile din prag de Crăciun. Şezătoarea este întrunirea ce avea loc seară de seară, cu excepţia zilelor de marţi şi duminică, a fetelor sau a femeilor căsătorite, bineînţeles, fiecare separat. Maximinian MENUŢ >>

Interefereţe, diversitate şi îngerii mei

Revista Agero - Cultură. Locuri şi stări

„Locuri şi stări” indică teme şi motive pe care se structurează problematica generoasă a expoziţiei ce se reflectă din titlu. Ca într-un feed-back, titlul susţine expoziţia şi expoziţia titlul.  De locuri (în special în realizarile mele fotografice) sau de stări de natură psihedelică ori mistică pe care le recompun în creaţia mea de mult timp, mai ales în picturi şi obiecte, încercând să le dau o notă cât mai aparte, mă apropii şi în expoziţia actuală.  Subtitlul susţine şi se sustine în titlu. Titlul reflectă o stare plastică – diversitatea mediilor abordate aici:  pictura în ulei şi acrilic (pe diverse materiale), obiectul ... Daniel CRĂCIUN >>